Categorii
Respect pentru poezie

După secetă, de Nicolae Labiș

După secetă, de Nicolae Labiș

— Vezi toate poeziile lui Nicolae Labiș —

Nicolae Labiș, din volumul „Primele iubiri” (1956). Mic comentariu: poemul are la bază celebra secetă din 1947, care a lovit crunt Moldova. Cifrele dezastrului sunt uimitoare, de ordinul sutelor de mii de morți.

Versurile exprimă o bucurie colectivă, a satului, bucurie tăcută și gravă, așa cum sunt toate cele autentice. Este bucuria pământului ars, aproape arid, care primește binecuvantata ploaie după secetă.

Mesajul lui Labiș conține, însă, o mare controversă, dacă nu chiar o eroare. „Ca perla crească, pădure să crească / Grâul rusesc pe meleagul moldav”, spune poetul. Adevărul este, însă, cu totul altul. Foametea din Moldova anului 1947 a fost amplificată și de nepăsarea Partidului Comunist, din care a făcut parte incusiv Labiș, dar și de ocupația sovietică.

Țăranii din Moldova plecaseră cu miile în Craiova pentru a cumpăra grâu. Iar rezolvarea crizei nu a venit, în niciun caz, de la ruși.

După secetă

Torțile nourilor s-au dezlegat,
Plouă cu cofa peste munți și pe sat.
Mătcile seci și închise-acum fierb,
Pământul cu guri pârjolite s-adapă,
Galbene fumuri se-nvălură-n ierburi,
Parcă-s vulcani de vapori și de apă.

Cu rodnice tălpi dintr-o luni până miercuri,
Ploaia dansat-a pe sat și pe munți;
Cu priviri înecate în vinete cercuri,
Sătenii-n ogrăzi au primit-o tăcuți.
Păreau ca primesc nunți cu nuni și mirese,
Descoperiți pe la porți cum ședeau,
Învăliți între pâcle rotunde și dese,
Ce prin sulița ploii la cer se suiau.

Fulgere albe pe boltă-mbinate
Iviră un joc de lumină, solemn,
Copacii-și umflau, gâlgâind printre tunete,
Vinele lungi și uscate de lemn.

S-a limpezit bolta, colnicele,
Văile s-au limpezit.
Puneți mâna pe seceri, pe cuțit!
A ieșit hrana – bureții, urzicile.
După obcini cu sclipăt de fier,
Buhaii grași fug în cârduri la cer!
Râul își mână-n larg desfrâul.
A plouat! A plouat! O să iasă și grâul!

Bărboși gospodari, peticiți-vă sacii!
La primărie haideți, dragii mei, urșii mei!
A venit de departe grâu bun, de sămânță,
Grâu de aur – parcă-n saci îs scântei!

Așa, cufundați-vă mâinile până la coate!
Vă gâdilă, frige grâul mășcat!
Bărboși gospodari hohotiți, hohotiți,
Să bubuie-n hohote râsul prin sat.

Ieșiți la arat. Boii slabi poartă-n coarne
Năframe cusute cu pui și arnici.
Palma vânjoasă rotindu-se, toarne
Mănoasă sămânță în brazde, aici.

Grâul acesta venit de departe,
Fie-n ceas bun și să crească grozav,
Ca perla crească, pădure să crească
Grâul rusesc pe meleagul moldav.

Se zguduie cobza de cântec și râs,
Glia se gândilă-n dans sub călcâie!
Vinu-i puțin, dar ni-i cântecul plin –
Hora noastră de după război dintâi e.

(Nicolae Labiș)

— Vezi toate poeziile lui Nicolae Labiș —

Mergi la prima pagină


decathlon.rodecathlon.ro
Cele mai frumoase poezii de toamnă
Etimologie, origine, sens. 104 expresii și cuvinte explicate pe înțelesul tuturor (cu… umor)
Lumea scriitorilor. Povești, drame, iubiri, trădări în literatura română și nu numai

Poezie română clasică

Mihai
Eminescu
George
Coșbuc
Lucian
Blaga
George
Topîrceanu
Octavian
Goga
George
Bacovia
Tudor
Arghezi
Vasile
Alecsandri
Alexandru
Macedonski
Ion Luca
Caragiale
Cincinat
Pavelescu
Alexandru A. Philippide
Nichita
Stănescu
Ion
Minulescu
Marin
Sorescu
Magda
Isanos
Nicolae
Labiș
Anton
Pann
Adrian
Păunescu
Geo
Dumitrescu
Grigore
Vieru
Ion
Barbu
Otilia
Cazimir
Păstorel
Teodoreanu
Ion
Pillat
Alexandru
Vlahuță
Ștefan
Augustin Doinaș
Ana
Blandiana
Camil
Petrescu
Dimitrie
Bolintineanu
Proverbe romanesti explicatepoezii-de-andrei-pospai
Proverbe românești explicatePoezii de Andrei Pospai
Cele mai frumoase poezii
pentru copii
Cele mai frumoase poezii dedicate mamei

Un răspuns la “După secetă, de Nicolae Labiș”