
— Vezi toate poeziile lui Nicolae Labiș —
Nicolae Labiș, din volumul „Primele iubiri” (1956). Mic comentariu: poemul are la bază celebra secetă din 1947, care a lovit crunt Moldova. Cifrele dezastrului sunt uimitoare, de ordinul sutelor de mii de morți.
Versurile exprimă o bucurie colectivă, a satului, bucurie tăcută și gravă, așa cum sunt toate cele autentice. Este bucuria pământului ars, aproape arid, care primește binecuvantata ploaie după secetă.
Mesajul lui Labiș conține, însă, o mare controversă, dacă nu chiar o eroare. „Ca perla crească, pădure să crească / Grâul rusesc pe meleagul moldav”, spune poetul. Adevărul este, însă, cu totul altul. Foametea din Moldova anului 1947 a fost amplificată și de nepăsarea Partidului Comunist, din care a făcut parte incusiv Labiș, dar și de ocupația sovietică.
Țăranii din Moldova plecaseră cu miile în Craiova pentru a cumpăra grâu. Iar rezolvarea crizei nu a venit, în niciun caz, de la ruși.
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
După secetă
Torțile nourilor s-au dezlegat,
Plouă cu cofa peste munți și pe sat.
Mătcile seci și închise-acum fierb,
Pământul cu guri pârjolite s-adapă,
Galbene fumuri se-nvălură-n ierburi,
Parcă-s vulcani de vapori și de apă.
Cu rodnice tălpi dintr-o luni până miercuri,
Ploaia dansat-a pe sat și pe munți;
Cu priviri înecate în vinete cercuri,
Sătenii-n ogrăzi au primit-o tăcuți.
Păreau ca primesc nunți cu nuni și mirese,
Descoperiți pe la porți cum ședeau,
Învăliți între pâcle rotunde și dese,
Ce prin sulița ploii la cer se suiau.
Fulgere albe pe boltă-mbinate
Iviră un joc de lumină, solemn,
Copacii-și umflau, gâlgâind printre tunete,
Vinele lungi și uscate de lemn.
S-a limpezit bolta, colnicele,
Văile s-au limpezit.
Puneți mâna pe seceri, pe cuțit!
A ieșit hrana – bureții, urzicile.
După obcini cu sclipăt de fier,
Buhaii grași fug în cârduri la cer!
Râul își mână-n larg desfrâul.
A plouat! A plouat! O să iasă și grâul!
Bărboși gospodari, peticiți-vă sacii!
La primărie haideți, dragii mei, urșii mei!
A venit de departe grâu bun, de sămânță,
Grâu de aur – parcă-n saci îs scântei!
Așa, cufundați-vă mâinile până la coate!
Vă gâdilă, frige grâul mășcat!
Bărboși gospodari hohotiți, hohotiți,
Să bubuie-n hohote râsul prin sat.
Ieșiți la arat. Boii slabi poartă-n coarne
Năframe cusute cu pui și arnici.
Palma vânjoasă rotindu-se, toarne
Mănoasă sămânță în brazde, aici.
Grâul acesta venit de departe,
Fie-n ceas bun și să crească grozav,
Ca perla crească, pădure să crească
Grâul rusesc pe meleagul moldav.
Se zguduie cobza de cântec și râs,
Glia se gândilă-n dans sub călcâie!
Vinu-i puțin, dar ni-i cântecul plin –
Hora noastră de după război dintâi e.
— Vezi toate poeziile lui Nicolae Labiș —
2 răspunsuri la “După secetă, de Nicolae Labiș”
[…] Nicolae Labiș, din volumul „Moartea căprioarei” (1964). Mic comentariu: zurgălăul este clopoțelul care vestește ajunul Crăciunului sau venirea Anului Nou. Este folosit la colindat. […]
[…] (Nicolae Labiș) […]