— Vezi toate poeziile lui Ion Minulescu —
Ion Minulescu, din volumul „Romanțe pentru mai târziu” (1908 – 1930). Un poem tulburător, simbolist.
Un scurt comentariu: Este agonia unui suflet de „vagabond”, urmărit de „temutul semn de întrebare”, cu alte cuvinte de fatalitate. Scena se petrece la crepuscul, adică la asfințit, în apropierea farului bătrânului Tomis (Constanța de astăzi), și este de un dramatism aproape biblic.
Poetul își caută salvarea în infinit, într-un soi de joacă poetică, din care nu poate să piardă, căci totul se petrece, de fapt, în sufletul lui, într-un spațiu metafizic.
Crepuscul la Tomis
Pe mare-n asfinţit…
Şi vântul
Îmi poartă barca pe cărarea
Pe care soarele şi marea
Se-mbrăţişează cu pământul!…
Din larg,
Ca nişte mici fragmente
Desprinse din albastrul infinit,
Înamoratele sirene
Apar cu gesturi indecente
Şi-n cinstea mea încep să-noate
Pe spate,
Cu câte-un far aprins sub gene,
Ce-mi luminează-n asfinţit
Temutul semn de întrebare
Cu care marea m-a-nfrăţit…
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
Iar eu –
Pornit în căutarea
Frumosului din suflet
Şi din rime –
Un vagabond pe care marea
M-a scos de păr, din adâncime
M-avânt din nou în infinit…
Şi convertit
De dragul unei simple jucării,
M-agăţ cu mâinile de astrul
Ce ca un pescăruş rănit
Îşi moaie aripa-n albastrul
Crepuscularei agonii!…
— Vezi toate poeziile lui Ion Minulescu —
2 răspunsuri la “Crepuscul la Tomis, de Ion Minulescu”
[…] Ion Minulescu, din volumul „Romanțe pentru mai târziu” (1908 – 1930). Poemul este de un simbolism pur. […]
[…] (Ion Minulescu) […]