— Vezi toate poeziile din literatura universală —
Charles Baudelaire, din volumul „Florile răului” (1857), capitolul „Imagini pariziene”. Traducerea îi aparține lui Alexandru Philippide.
Aici, orbii sunt animați de speranță, de o căutare spirituală care îi ține în viață.
Astfel, orbii simbolizează, retrospectiv, toți oamenii care bâjbâie în întuneric și care caută să descopere sensul condiției lor umane.
Orbii
O, suflete, privește-i! sunt triști și singuratici
Ridicoli fără voie, sinistre manechine
Țintind spre nicăierea priviri de umbră pline
Neștiutori de lume, cu umblet de lunatici.
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
Pe fața lor se stinge a cerului lumină!
Ei ochii și-i îndreaptă spre larga depărtare
Și-așa cum trec pe stradă spre-o-nchipuită zare
Oricât de greu li-e gândul, ei fruntea nu și-o-nclină.
Se pierd prin noaptea soră cu veșnica tăcere…
Tu râzi și cânți, cetate cu lacomă plăcere
Și voluptatea vieții cu frenezie-o sorbi.
Mă vezi numai pe mine, mai jalnic decât ei
Iar inima mă-ntreabă, când trec cu pașii grei
– De ce-și ridică ochii spre cer, sărmanii orbi?
— Vezi toate poeziile din literatura universală —
2 răspunsuri la “Orbii, de Charles Baudelaire”
[…] Charles Baudelaire, din volumul „Les Fleurs du mal” (Florile răului, 1859). […]
[…] comentariu: Charles Baudelaire, un poem publicat în revista „L’Artiste”, în anul 1855, inclus în a doua […]