De la vale la deal, de Marin Sorescu

— Vezi toate poeziile lui Marin Sorescu —

Marin Sorescu, din volumul „La lilieci”, Cartea întâi (1973). Câtă poezie în această enumerare a celor duși!

Și, în același timp, și o undă de melancolie în final: „La toţi am fost în urma carului, / Pe toţi i-am jelit ca pe Dumnezeu.”

De la vale la deal

De la vale la deal, întâlneai numai lume de-a bună.
S-o luăm deci de la Niţă-al lui Gilă.
Era Ion al Floarei,
Era Ştefan al Floarei, frate-său.
Era Toma Popescu, tatăl Linii lui Victor.
Era Cină.
Era Dumitru lui Nache, care s-a îmbufnat într-o zi şi-a mers din
Poartă-n poartă şi-a ocărât tot satul: „din pod până-n pod”.
Zicea că s-a supărat pe lume.
Era Nete Popescu, tatăl lui Petrică.
Era Ioniţă Popescu, tatăl lui Iulian.
Era Fănache ăl bătrân. Umbla desculţ, zicea că decât să
Dea doi poli pe-o pereche de opinci, mai bine-şi cumpără de-un
Franc ace şi scoate la mărăcini din picioare.
Era Ion Bălan Sorescu, bunicu-tău, a murit tânăr de tot, săracul.
Pe urmă, Ion Duluman, tatăl lui Sandu.
Apoi Bujnigă.
Apoi Ştefan al lui Mandă.
Ilie al lui Mandă.
Marin Graure, bărbatul Grăuroaicăi.

Era Cârlea, pe unde e casa Gogoşicăi,
Era Constandin Chirimenţu ăl bătrân.
Era Niţă al nebun. Era Savu Răducanu.
Era Tiugă, adică mai trăieşte şi-acuma, l-am văzut alaltăieri.
Erau Constandin Gorici, Ilie Gorici, Dinu lui Voicu, Vasile Mustăţea,
După aia era Dumitru Trăşculescu.
Să nu-1 uităm pe Pipa, care trăieşte dar nu mai vede.
Se făcuse negustor şi venea de la Bucureşti în două trăsuri.
În una era el, ţanţoş şi-n ailaltă bastonul şi pălăria..
Era Marin al Anicăi.
Era Gheorghe Roşca.
Apoi bunicu-tău Gheorghe Ionescu, care era logofăt, adică notar.
Lumea îi zicea şi Prăzaru, fiindcă taică-său venise în
Bulzeşti de la Amăradia, unde se pune mult praz. Pe taică-său
Îl chema Ţuruc. Adică poţi să-1 întrebi, că se ţine bine şi-acum,
Cu ei nu mă mai satur de vorbă.
Apoi Matei Mugurel, apoi Gheorghe Banta, tatăl lui Nae,
Apoi Ion Ştefănescu,
Mai fusese Ion Mardale,
Mai fusese Tudor Mardale,
Apoi Meţ, de i-a rămas o salcie scorburoasă pe la baltă,
Poţi să intri-n ea, ca-ntr-o ladă, i se spune „Salcia lui Meţ”.
Apoi Constantin Deliu, Mitrică Deliu, pe-acolo mai la deal.
Era Gheorghe Birou,
Era Gheorghe Roncea ăl bătrân,
Era Dumitru Ghirea,
Mai erau Ion Ciugulea, Dincă Gâscă, Mitrică Mitrache.
Ăştia ar fi de-aci de la vale, până aci-n coastă la Luţa.
Mai la deal nu prea-i mai ştiu. Şi chiar dacă i-aş şti,
Ostenii să mi-i aduc aminte.
Ăştia sunt ăia ăi mai bătrâni, pe care i-am mai apucat,
Abia la urmă vine seria lui taică-tău, Fănică al lui Ion Bălan.
Acum e bozul mare pe ei.
Câtă lume bună s-a prefirat. Să-i ţineţi minte să le faceţi şi voi colac.
La toţi am fost în urma carului,
Pe toţi i-am jelit ca pe Dumnezeu.

(Marin Sorescu)

— Vezi toate poeziile lui Marin Sorescu —

Mergi la prima pagină

Povești, basme și povestiri pentru copii	Cele mai frumoase poezii de iarnă

Cele mai frumoase poezii de toamnă

Etimologie, origine, sens. 104 expresii și cuvinte explicate pe înțelesul tuturor (cu… umor)

Lumea scriitorilor. Povești, drame, iubiri, trădări în literatura română și nu numai

Poezie română clasică

Mihai Eminescu	George Coșbuc	Lucian Blaga
George Topîrceanu	Octavian Goga	George Bacovia
Tudor Arghezi	Vasile Alecsandri	Alexandru Macedonski
Ion Luca Caragiale	Cincinat Pavelescu	Alexandru A. Philippide
Nichita Stănescu	Ion Minulescu	Marin Sorescu
Magda Isanos	Nicolae Labiș	Anton Pann
Adrian Păunescu	Geo Dumitrescu	Grigore Vieru
Ion Barbu	Otilia Cazimir	Păstorel Teodoreanu
Ion Pillat	Alexandru Vlahuță	Ștefan Augustin Doinaș
Ana Blandiana	Camil Petrescu	Dimitrie Bolintineanu

Proverbe românești explicate	Poezii de Andrei Pospai

Cele mai frumoase poezii pentru copii	Cele mai frumoase poezii dedicate mamei