— Vezi toate poeziile lui George Topîrceanu —
George Topârceanu, din volumul „Parodii originale” (1916). Mic comentariu: aici, poetul îl parodiază pe Demostene Botez.
Suntem în perioada „de aur” a simboliștilor. 1916 a fost anul în care, spre exemplu, George Bacovia publica volumul „Plumb”. Așadar, poezia română intrase sub „tirania” simbolistă. Mesajele erau nevrotice, sufocate de tristețe și de melancolie.
Demostene Botez era unul dintre „motoarele” simboliștilor. Poemele sale sunt de o tristețe metafizică incurabilă. Iar unul dintre ele, „Tristeți atavice”, stă la baza parodiei „Tristeți provinciale”, scrisă cu mult talent de Topârceanu și pusă pe muzică de Mircea Baniciu.
Vă prezentăm, mai jos, ambele poeme. Lectură plăcută!
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
Tristeți provinciale
Tristeți de după-amezi ploioase
Și de nostalgice obsesii,
Când stai cu storurile trase
Și-aștepți să vie ora mesii…
Tristeți de străzi pustii și mute,
Cu ziduri vechi și cu fațade
De edificii cunoscute
În care nu știi cine șade…
De domicilii spațioase
Cu flori la geam și cu salon,
Din care pe la ceasul șase
Auzi urlând un gramofon…
Tristeți adânci de guvernante
Ce nu știu bine românește
Și de flașnete ambulante
Cu papagal care ghicește…
De cartiere suferinde,
De uși cu lacăte-n verigi
Și de dugheană care vinde
Fitil de lampă și covrigi…
Tristeți de goarnă funerară,
Melancolii de cățeluși
Uitați de cineva pe-afară
Să scheaune pe lângă uși…
Tristeți romantice de fată
Cu nasul lung și demodat,
Și de odaie mobilată
În care-a stat un magistrat…
Tristeți adânci de pui de mâță
Zvârliți pe undeva, prin scai…
De copilaș urât, de țâță,
Uitat de maică-sa-n tramvai…
Tristeți de garduri invalide,
De porți ieșite din țâțâni,
De doici care-au rămas gravide
Și-acum li-i frică de stăpâni…
De ordonanțe fără leafă
Și de trăsură cu un cal
Și cu scapetul ras la ceafă…
Tristeți de bâlci provincial,
De panorămi, cu-o ferestruică
Și cu-o maimuță roasă-n dos,
Ce-ar semăna cu domnul Duică
De-ar fi oleacă mai frumos…
Tristeți de cioară-mbătrânită
Ce stă așa, pe-un vârf de pom,
Și de fântână părăsită
În care s-a-necat un om…
Tristeți pustii, molipsitoare…
De ce mă urmăriți mereu
Și, fie ploaie ori ninsoare,
Vă țineți scai de capul meu?…
Iată și varianta originală, semnată de Demostene Botez:
Tristeți atavice
Tristeţi adânci de iarmaroace,
De hăli cu cuşti şi panorame,
Tristeţi de şubrede barace
Cu-ntortocheate diagrame;
Tristeţi de birturi, cafenele,
De zgomot infernal de cleşte,
De-un vânzător de floricele
Şi-un papagal care ghiceşte;
Tristeţi de după-amiezi cu soare
Cu moleşita lor căldură,
Cu cerşetori fără picioare,
Ce cântă dureros din gură;
Tristeţi de bărci ce balansează
Caricaturi de-avânt schilod,
Şi de maimuţi ce imitează
Şi râd urâte la norod;
Tristeţi haine şi adânci
De-acvili cu lanţuri la picioare,
Visând seninătăți de stânci
La uşa cuştilor murdare;
Tristeţi bolnave de flaşnete
Cu valsuri vechi şi anodine, –
Tristeţi şi moaşte de regrete
Ce veac v-a îngropat în mine?…
(Demostene Botez)
— Vezi toate poeziile lui George Topîrceanu —
2 răspunsuri la “Tristeți provinciale, de George Topârceanu”
[…] George Topârceanu, din volumul „Migdale amare” (1928). Poemul a fost publicat, inițial, în revista „Adevărul literar și artistic”, la 25 noiembrie 1928, cu titlul „Toamnă caldă”. […]
[…] (George Topârceanu) […]