
— Vezi toate poeziile lui Păstorel Teodoreanu —
Al. O. Păstorel Teodoreanu, din volumul „Caiet” (1938), ciclul „Cântece de ospiciu”.
Autorul îi parodiază chiar pe poeții simboliști ai vremii. Poemele acestora erau deprimante, aproape sufocante. Tema ireversibilității timpului era „la modă”. De aceea, Păstorel o persiflează în ultima parte a cântecelor.
Cântecele
I
Vecinul meu era bolnav,
Bolnav de mult si foarte grav.
Toți spun că l-au luat de-aici
Și că prin parc l-au dus pe dric;
– Dar asta nu-i adevărat –
Eu știu c-avea în el furnici,
Ce-au ieșit noaptea prin buric
Și l-au mâncat.
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
II
În lumânări sunt stafii albe,
– O spun, dar nimenea nu crede –
În lumânări sunt stafii albe,
– Le văd și nimeni nu le vede –
De stafii nu mă tem deloc!
Eu râd când ies din lumânare;
În perini am guzgani de foc
Și ei le mușca de picioare.
Și astă noapte au jucat,
(Tavanul se cutremura)
Și asta noapte au jucat,
Iar lumânarea fluiera,
Ca un flaut blestemat.
III
Tralalali, tralalala,
Am mai ucis un gardian.
Tralalali, tralalala,
Acum sunt liber – castelan.
Tralalali, tralalala,
Aveam și drept (sunt împărat).
Tralalali, tralalala,
I-am scos un ochi și l-am mâncat.
Tralalali, tralalala
Cu-un lemn în țeastă l-am izbit.
Tralalali, tralalala,
(El nici nu știe ca-a murit).
Tralalali, tralalala,
M-am îmbracat în haina lui,
Tralalali, tralalala,
Și haina mea o să i-o pui.
Tralalali, tralalala,
Nici doctorii acum nu știu,
Tralalali, tralalala,
Că eu sunt mort și el e viu,
Tralalali.
IV
Aicea clipele se scurg,
(Ca veacuri clipele se scurg),
Aicea clipele se scurg,
Lăsand fosile pe meninge.
Și-n fața zilei ce se stinge
Cu focul tristului amurg,
Mă simt atât de zdruncinat
Văzând astrala agonie,
C-am luat un ac de pălărie
Și mi-am scos ochii.
P.S. Paznicul plecase să-mi aducă luna (Eu l-am trimis).
V
El s-a suit s-aduca luna,
Sus, sus, în turla de pe casă.
Dar ea râdea ca-ntotdeauna,
Ha! ha! Și tabla-i lunecoasa.
Oooo! Luna a căzut în lac,
În fund – și apa e adâncă.
S-a aruncat și el în lac.
– Acuma poate o mănâncă –
VI
Au scos din lac un paznic mort.
Râdeau nebunii – ca nebunii.
Și clopote trăgând de mort,
Vreo doi s-au spânzurat de funii.
L-au âmbracat apoi frumos,
Și popii rugăciuni îi spun.
Nu știe nimeni că-s Christos
Și-am să-l înviu – că era bun.
VII
Ceasornicul din cap, tic-tac
Auzi cum bate liniștit?
Ceasornicul din cap, tic-tac,
Socoate clipa ce-am trăit.
Ceasornicul din cap, tic-tac,
Auzi? din mers a-ncetinit.
Ceasornicul din cap, tic-tac,
A stat.
VIII
Acuma am murit.
— Vezi toate poeziile lui Păstorel Teodoreanu —
Un răspuns la “Cântecele, de Al. O. Păstorel Teodoreanu”
[…] Al. O. Păstorel Teodoreanu, din volumul „Caiet” (1938), ciclul „Cu ghitara”. […]