Categorii
Respect pentru poezie

Cântecele, de Al. O. Păstorel Teodoreanu

Cântecele, de Al. O. Păstorel Teodoreanu

— Vezi toate poeziile lui Păstorel Teodoreanu —

Al. O. Păstorel Teodoreanu, din volumul „Caiet” (1938), ciclul „Cântece de ospiciu”.

Autorul îi parodiază chiar pe poeții simboliști ai vremii. Poemele acestora erau deprimante, aproape sufocante. Tema ireversibilității timpului era „la modă”. De aceea, Păstorel o persiflează în ultima parte a cântecelor.

Cântecele

I

Vecinul meu era bolnav,
Bolnav de mult si foarte grav.

Toți spun că l-au luat de-aici
Și că prin parc l-au dus pe dric;
– Dar asta nu-i adevărat –
Eu știu c-avea în el furnici,
Ce-au ieșit noaptea prin buric
Și l-au mâncat.

II

În lumânări sunt stafii albe,
– O spun, dar nimenea nu crede –
În lumânări sunt stafii albe,
– Le văd și nimeni nu le vede –

De stafii nu mă tem deloc!
Eu râd când ies din lumânare;
În perini am guzgani de foc
Și ei le mușca de picioare.
Și astă noapte au jucat,
(Tavanul se cutremura)
Și asta noapte au jucat,
Iar lumânarea fluiera,
Ca un flaut blestemat.

III

Tralalali, tralalala,
Am mai ucis un gardian.
Tralalali, tralalala,
Acum sunt liber – castelan.

Tralalali, tralalala,
Aveam și drept (sunt împărat).
Tralalali, tralalala,
I-am scos un ochi și l-am mâncat.

Tralalali, tralalala
Cu-un lemn în țeastă l-am izbit.
Tralalali, tralalala,
(El nici nu știe ca-a murit).

Tralalali, tralalala,
M-am îmbracat în haina lui,
Tralalali, tralalala,
Și haina mea o să i-o pui.

Tralalali, tralalala,
Nici doctorii acum nu știu,
Tralalali, tralalala,
Că eu sunt mort și el e viu,
Tralalali.

IV

Aicea clipele se scurg,
(Ca veacuri clipele se scurg),
Aicea clipele se scurg,
Lăsand fosile pe meninge.
Și-n fața zilei ce se stinge
Cu focul tristului amurg,
Mă simt atât de zdruncinat
Văzând astrala agonie,
C-am luat un ac de pălărie
Și mi-am scos ochii.

P.S. Paznicul plecase să-mi aducă luna (Eu l-am trimis).

V

El s-a suit s-aduca luna,
Sus, sus, în turla de pe casă.
Dar ea râdea ca-ntotdeauna,
Ha! ha! Și tabla-i lunecoasa.

Oooo! Luna a căzut în lac,
În fund – și apa e adâncă.
S-a aruncat și el în lac.
– Acuma poate o mănâncă –

VI

Au scos din lac un paznic mort.
Râdeau nebunii – ca nebunii.
Și clopote trăgând de mort,
Vreo doi s-au spânzurat de funii.

L-au âmbracat apoi frumos,
Și popii rugăciuni îi spun.
Nu știe nimeni că-s Christos
Și-am să-l înviu – că era bun.

VII

Ceasornicul din cap, tic-tac
Auzi cum bate liniștit?
Ceasornicul din cap, tic-tac,
Socoate clipa ce-am trăit.

Ceasornicul din cap, tic-tac,
Auzi? din mers a-ncetinit.
Ceasornicul din cap, tic-tac,
A stat.

VIII

Acuma am murit.

(Al. O. Păstorel Teodoreanu)

— Vezi toate poeziile lui Păstorel Teodoreanu —

Mergi la prima pagină


Povești, basme și povestiri pentru copiiCele mai frumoase poezii de iarnă
Cele mai frumoase poezii de toamnă
Etimologie, origine, sens. 104 expresii și cuvinte explicate pe înțelesul tuturor (cu… umor)
Lumea scriitorilor. Povești, drame, iubiri, trădări în literatura română și nu numai

Poezie română clasică

Mihai
Eminescu
George
Coșbuc
Lucian
Blaga
George
Topîrceanu
Octavian
Goga
George
Bacovia
Tudor
Arghezi
Vasile
Alecsandri
Alexandru
Macedonski
Ion Luca
Caragiale
Cincinat
Pavelescu
Alexandru A. Philippide
Nichita
Stănescu
Ion
Minulescu
Marin
Sorescu
Magda
Isanos
Nicolae
Labiș
Anton
Pann
Adrian
Păunescu
Geo
Dumitrescu
Grigore
Vieru
Ion
Barbu
Otilia
Cazimir
Păstorel
Teodoreanu
Ion
Pillat
Alexandru
Vlahuță
Ștefan
Augustin Doinaș
Ana
Blandiana
Camil
Petrescu
Dimitrie
Bolintineanu
Proverbe romanesti explicatepoezii-de-andrei-pospai
Proverbe românești explicatePoezii de Andrei Pospai
Cele mai frumoase poezii
pentru copii
Cele mai frumoase poezii dedicate mamei

Un răspuns la “Cântecele, de Al. O. Păstorel Teodoreanu”