
— Vezi toate poeziile lui Alexandru Macedonski —
Alexandru Macedonski, din volumul „Excelsior” (1895). Aici avem un paradox, un oximoron: vaporul morții este, de fapt, un simbol al vieții.
Scurt comentariu: cam așa și-a imaginat Macedonski acest tablou exitențial: o rătăcire printre valuri uriașe, sub trăznete înfricoșătoare.
Imaginea sumbră este conturată și mai puternic de „călătorii și matrozii care putrezeau pe puntea rece”.
„Toți muriseră de-a rândul”, spune poetul, dar moartea nu este aici virtuală, imanentă, ci se-întâmplă chiar în timpul vieții.
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
Vaporul morții
Între nori și între apă se ducea fără-ncetare
Rătăcit din orice cale sub trăsnitul lui catart;
Valuri-valuri dând năvală și smucindu-l tot mai tare
Îl făceau să șovăiască peste pântecul cel spart.
Vântu-n funii șuierându-și uriașa simfonie
Alerga săpând prăpastii în adâncul guraliv,
Răspândind în largul mării o-ndârjită ironie
Printre urlete grozave de dușman nemilostiv.
Noaptea neagră de pe valuri îl vedea ca o nălucă
Punct mai negru pe cerneala orizontului rotund,
Fără om ca să-i dea suflet, fără minte să-l conducă
Peste unda lătrătoare de la creștet pân-la fund.
Călătorii și matrozii putrezeau pe puntea rece,
Frunți albastre, buze vineți, pumni închiși și ochi sticliți,
Toți muriseră de-a rândul; cinci și șase, opt și zece,
Și zăceau, mormane-nalte, galben-verde muceziți.
Repezi fulgere prin noapte albăstreau de răutate,
Spintecând în larg văzduhul sub tăiușul lor de foc,
Și-n zigzaguri ce iau văzul prin colori amestecate
Se stingeau șuierătoare într-al valurilor joc.
Câte-un chip ieșea deodată pentr-o clipă în lumină
Când de om trăit pe mare sub un vânt argăsitor,
Când de tânăr cu păr galben și cu buze de vergină
Înghețate înainte de-a-și șopti poema lor.
Și prin iadul de-ntuneric se ducea vaporul morții,
Pe un pântec sau pe altul aplecând al lui schelet,
Dimineața-ncremenită sta în cer pe pragul porții
Și muia cu lacrimi negre nuanțatul ei buchet.
— Vezi toate poeziile lui Alexandru Macedonski —
2 răspunsuri la “Vaporul morții, de Alexandru Macedonski”
[…] Alexandru Macedonski, din volumul „Poema rondelurilor” (1927). Mic comentariu: un poem simbolist, repetitiv. […]
[…] (Alexandru Macedonski) […]