Categorii
Respect pentru poezie

Dumneata, de Marin Sorescu

Dumneata, de Marin Sorescu

— Vezi toate poeziile lui Marin Sorescu —

Marin Sorescu, din volumul „La lilieci”, Cartea întâi (1973). O snoavă povestită cu mult har.

Câtă ironie în aceste versuri! Oamenii chiar credeau – unii încă mai cred – în existența stafiilor.

Dumneata

Într-o noapte, pe aici, pe la Cişmele,
Unde sunt casele mai rărişoare, din cauza stafiilor,
Care se zice că s-ar fi arătând pe-acolo,
Şi oamenii s-au sfiit să pună case, ca să aibă stafiile loc,
Lărgime, să treacă-n deal, în vale, libere,
Se întâlneşte Grigore al lui Tăgărâlă cu unul care
cam sclipea de departe,
Aşa ca putregaiul.
„Bună seara.” Ăla nu-i răspunde. „N-o fi auzit”, se gândeşte
Grigore,
„Bună seara”, zice iar.
„Bună seara”, îngână celălalt, parcă ar fi avut ţărână-n gură şi-i stă
drept în cale,
Nu-l mai lasă să treacă.
„Mă, tu ştii cine sunt eu?”
Se uită Grigore… şi odată simte cum i se scoală căciula
Singură din cap: hoop! şi cade jos… pleoţ! Ăsta semăna cu unul de
Murise… să tot fie luna…
„Păi, eu ştiu…” încearcă el să-şi facă… ce să-şi facă?… curaj…
„Te cunosc, dar nu ştiu de unde să te iau…”
Păi, ia-mă şi dumneata de guler… rânjeşte străinul.
Când să-l ia de guler… nimic… Ăla era moroi…
Dar mâna îi rămăsese ţeapănă în aer…
După aia i s-a făcut moale şi aşa a rămas.
Bine că nu i-a zis moroiul să-l mai ia şi de altceva
Că paraliza tot.

Aşa a fost de părere şi Coza, că s-a dus repede la el.
Zice: ai scăpat ieftin, neică, moroii din Bulzeşti sunt
Arţăgoşi.
Când le străşunează din ceva pe câte unul… îl fac
Cârpă, treanţă, poţi să ştergi lampa cu el.
Aşa e de
Moale şi afânat.
– Dar mi-a zis „dumneata”… îşi aduce aminte Grigore.
– Nu, că de purtat ştiu să se poarte… nu sunt bădărani,
ţopârlani, modârlani, capsomani.
Nu că le iau partea, dar
Trebuie să te gândeşti şi la ei; până mai ieri erau aci cu noi,
Într-o lume va să zică; odată mor şi se pomenesc pe altă lume,
Bunăoară pe lumea ailaltă, care nu-i primeşte, nu ştiu
Din ce cauză, şi-i trimite înapoi pe lumea cealaltă,
Bunăoară asta a noastră… care se sperie şi-i alungă.
Uite-aşa mi ţi-i plimbă, cine mi ţi i-o plimba,
De-aia sunt şi moroii ăştia arţăgoşi… şi se mai iau de câte unul
Ca dumneata…
– Nu mai îmi zice dumneata… ca ăla… îl trecu un fior pe Grigore.
Dar matale, Nea Cozo, cum,
De ce nu ţi-e frică de ei? Mergi, îi dezgropi, îi înţepi, îi beleşti,
Faci atâta bine… comunei… nu ţi-e frică singur în cimitir?…
Coza tace şi-l priveşte cu nişte ochi… cu nişte ochi…
– Mie mi-au luat frica… de pe vremea când… trăiam.
– Cum vine asta…? Şi Grigore simte cum i se înmoaie şi
Mâna ailaltă. I s-a strâmbat şi gura, în partea dreaptă,
Vorbea aşa… strâmb, în dreapta, dar nu mai ştia ce spunea…
Dar tot ceva pe ideea „Cum vine asta?”
– Am glumit, mă nene, spune Coza, când îl vede aşa galben,
Glumii o ţâră şi eu… ce eşti aşa de… şi-ncepe să-i dea
peste fălci, să-i îndrepte
Gura. „Glumesc, ţine-mă de guler… să te-ndrept bine,
Acum cât e caldă poceala… Ia-mă de guler… mă!”
– Cu se? zice Grigore, pronunţând strâmb un see?
Că ioche minile…
Mâinile îi fluturau fără viaţă, ca nişte mâneci.
În locul lor, la numele Grigore s-a adăugat porecla „ăl Moale”.

(Marin Sorescu)

— Vezi toate poeziile lui Marin Sorescu —

Mergi la prima pagină


Povești, basme și povestiri pentru copiiCele mai frumoase poezii de iarnă
Cele mai frumoase poezii de toamnă
Etimologie, origine, sens. 104 expresii și cuvinte explicate pe înțelesul tuturor (cu… umor)
Lumea scriitorilor. Povești, drame, iubiri, trădări în literatura română și nu numai

Poezie română clasică

Mihai
Eminescu
George
Coșbuc
Lucian
Blaga
George
Topîrceanu
Octavian
Goga
George
Bacovia
Tudor
Arghezi
Vasile
Alecsandri
Alexandru
Macedonski
Ion Luca
Caragiale
Cincinat
Pavelescu
Alexandru A. Philippide
Nichita
Stănescu
Ion
Minulescu
Marin
Sorescu
Magda
Isanos
Nicolae
Labiș
Anton
Pann
Adrian
Păunescu
Geo
Dumitrescu
Grigore
Vieru
Ion
Barbu
Otilia
Cazimir
Păstorel
Teodoreanu
Ion
Pillat
Alexandru
Vlahuță
Ștefan
Augustin Doinaș
Ana
Blandiana
Camil
Petrescu
Dimitrie
Bolintineanu
Proverbe romanesti explicatepoezii-de-andrei-pospai
Proverbe românești explicatePoezii de Andrei Pospai
Cele mai frumoase poezii
pentru copii
Cele mai frumoase poezii dedicate mamei

2 răspunsuri la “Dumneata, de Marin Sorescu”