Blestem, de Nicolae Labiş

— Vezi toate poeziile lui Nicolae Labiș —

Nicolae Labiş, din volumul „Primele iubiri” (1956). Un blestem la adresa germanilor naziști, responsabili pentru moartea a milioane de oameni nevinovați.

Mic comentariu: Labiș face apel la întâmplări reale. Bunicul din partea mamei a murit în Primul Război Mondial, la Mărășești. „Era de o inteligenţă sclipitoare bunicul din partea mamei”, își amintea Maria Margareta Labiș, sora poetului.

Tatăl lui Labiș, Eugen, a fost rănit la mâna dreaptă, la Câmpia Turzii, în cel de-Al Doilea Război Mondial. Scrisoarea pe care a trimis-o acasă, scrisă cu mâna stângă, l-a impresionat profund pe poet.

Nicolae Labiș amintește și de lagărul nazist de exterminare de la Maidanek, de pe teritoriul Poloniei. De asemenea, el pomenește și de masacrul de la Oradour, un sat din Franța în care au fost masacrați 643 de civili, la 10 iunie 1944.

Avem, așadar, un blestem îndreptățit, fie și numai prin prisma faptului că familia poetului a avut de suferit de pe urma naziștilor germani.

Blestem

Nicicînd durerea-n timp nu se îngroapă.
La Mărășești, sub ploaia ca un plîns,
În șanțul plin cu sînge și cu apă,
Bunicul meu privirile și-a stîns.
Vestit-au surda-i trecere în moarte
Obuzele nemțești cu foc păgîn,
Și foc păgîn și schije iuți și sparte
I-au înfundat obuzele-n plămîn.

Pe cîmpul Turzii, pîrjolit de sete,
Reînverzit de trupuri de soldați,
Lăsat-a tata-n sunet de trompetă
Puterea bărbătească-a unui braț.
Eu n-am să uit scrisoarea lui vreodată,
Parcă și-acum în palme o mai strîng –
Scrisoarea lui cu slova tremurată,
Ce-a scris-o în spital cu brațul stîng!

Sînge la fel cu sîngele ce bate
În tîmpla mea, pe cîmp de luptă-a curs –
A curs prin brațul zdrențuit al tatii,
Prin inima bunicului a curs,
Și-a fumegat apoi sub bolți de zare
Fum alb, bogat, cu pîlpîit contur,
Ce s-a-mpletit pe cer cu fumul mare
Zbucnit din Maidanek și Oradour.

Amanți ai morții, cunoscut vi-i vouă
Că tata are înc-un braț întreg,
Că tefere mi-s mîinile-amândouă
Și gîndurile mele înțeleg.
Vi-i cunoscut – Germania mai are
Destui copii născuți spre a trăi.
Doriți distrugerea îngrozitoare,
Pămîntu-n plîns și-n scrum a-l potopi?

Eu vă blestem în numele durerii
Ce-a ros în noi cu asprii ei acizi:
Va pălmuiască mînecile goale,
Zbătute-n vînt, a mii de invalizi,
Bucatele vă sîngereze-n gură
Și groaza să vă ciocănească-n uși!
Să vă frămînte visele, cu ură,
Scheletele flăcăilor răpuși!

Eu vă blestem în numele vieții
Pe care-o ducem demni și îndîrjiți;
Să nu puteți să rădeți, nici să plîngeți,
Să nu puteți urî, să nu iubiți!
Să n-aveți noapte și nici zi cu soare,
Să n-auziți nici să rostiți cuvînt,
Să duceți traiul pulberii hoinare
Și-al nourilor fugăriți de vînt!

Cînd peste nepăsarea gropii voastre
Uitarea-și va așterne sur zăbun,
Abia atunci au să se ostoiască
Mîniile blestemului ce-l spun!

(Nicolae Labiș)

— Vezi toate poeziile lui Nicolae Labiș —

Mergi la prima pagină

Povești, basme și povestiri pentru copii	Cele mai frumoase poezii de iarnă

Cele mai frumoase poezii de toamnă

Etimologie, origine, sens. 104 expresii și cuvinte explicate pe înțelesul tuturor (cu… umor)

Lumea scriitorilor. Povești, drame, iubiri, trădări în literatura română și nu numai

Poezie română clasică

Mihai Eminescu	George Coșbuc	Lucian Blaga
George Topîrceanu	Octavian Goga	George Bacovia
Tudor Arghezi	Vasile Alecsandri	Alexandru Macedonski
Ion Luca Caragiale	Cincinat Pavelescu	Alexandru A. Philippide
Nichita Stănescu	Ion Minulescu	Marin Sorescu
Magda Isanos	Nicolae Labiș	Anton Pann
Adrian Păunescu	Geo Dumitrescu	Grigore Vieru
Ion Barbu	Otilia Cazimir	Păstorel Teodoreanu
Ion Pillat	Alexandru Vlahuță	Ștefan Augustin Doinaș
Ana Blandiana	Camil Petrescu	Dimitrie Bolintineanu

Proverbe românești explicate	Poezii de Andrei Pospai

Cele mai frumoase poezii pentru copii	Cele mai frumoase poezii dedicate mamei