— Vezi toate poeziile lui Nicolae Labiș —
Nicolae Labiș, din volumul „Moartea căprioarei” (1956). Un poem care induce o senzație puternică de materie, de carnal.
Suntem în sălbăticie, în fondul cinegetic al României profunde, ascuns, în general, ochilor noștri. Urmărim râsul bătrân, un animal altfel enigmatic, care jertfește un pui de cerb în amintirea propriului sânge vărsat de-a lungul vieții.
Avem, așadar, o răzbunare animalică, dar una cu un oarecare temei – într-un fel chiar moral, căci râsul își face, practic, dreptate.
Nicolae Labiș a avut acest dar, de a înțelege altfel lumea sălbatică. Poetul este, în versurile de mai jos, plastic, descriptiv și, în același timp, narativ.
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
Râsul
În blana-i năpârlită au năpădit scaieții
Alunecă prin ramuri bătrân și mohorât.
Își omora el prada nu pentru hrana vieții,
Ci numai pentru sânge a omorât.
Un pui de cerb se-azvârle prin ierbile-n cascade
Și se oprește-o clipă, sfios, ca un surâs…
Cu coada șfichiuindu-și pântecul supt, ce cade
Îi sare-n ceafă ucigașul râs.
Se tulbură privirea de cer senin umplută,
Cornițele firave se poticnesc în lut.
Iar râsu-și scoate limba din gura-i desfăcută
Și pare că e iarăși ca-n trecut.
Și sângele ce-n blana pufoasă se prelinge
Îl reîntinerește o clipă, nefiresc.
Dar limba ostenită, azi nu mai poate linge,
Și vechii colți, slăbiți, îi clănțănesc …
Din ce în ce mai slabă și inima îi sună
Și fiarei i se pare că-i iarnă, c-a-nghețat,
Că-n ultima lui pradă de astăzi, se răzbună
Tot sângele pe care l-a vărsat.
— Vezi toate poeziile lui Nicolae Labiș —
2 răspunsuri la “Râsul, de Nicolae Labiș”
[…] Nicolae Labiș, din volumul „Moartea căprioarei” (1956). Mic comentariu: este un poem cu totul remarcabil în literatura română, o proză rimată. […]
[…] (Nicolae Labiș) […]