— Vezi toate poeziile lui Vasile Alecsandri —
Vasile Alecsandri, un poem postum, scris în anul 1888. Este un adevărat document cu privire la desproprietărirea răzeșilor, adică a țăranilor liberi din Moldova feudală.
Domnitorul la care se referă aici Alecsandri este Mihail Sturza, care a condus destinele Moldovei între aprilie 1834 și iunie 1849. El i-a ajutat pe evrei să se stabielască în Moldova, sub pretextul că activitatea lor negustorească va dinamiza economia țării.
Dar răzeșii nu au dat înapoi. În versurile de mai jos, gestul disperat al româncei „frumoasă, tristă, naltă”, de a se opune actului samavolnic, capătă proporțiile unei răzvrătiri. Plugul blestemat este de partea dreptății.
Domnitorul este vizat și în invectiva finală, care este, de fapt, o amenințare fățișă adusă tagmei exploatatorilor.
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
Plugul blestemat
Vecină cu moșia bogată și domnească
Se-ntinde o câmpie mănoasă, răzeșească,
Pe care o pândește avanul Domnitor
Cu poftă nesățioasă, cu ochi adunător.
El vrea ca să-și cârpească hlamida aurită
Cu zdreanța sărăcimii de veacuri moștenită.
Dar nu vrea răzeșimea să-i vândă-al său ogor,
Căci e legat prin sânge pământul de popor.
„Nu vrea? răcnește Vodă… Prostimea întețită
Ridică azi din țărnă ființa-i umilită
Și îndrăznește-a-și pune vroința-n fața mea?
Să afle dar ce-i vrerea atunci când Domnul vrea!”
A doua zi o ceată de mulți neferi călare,
Înconjurând pe Vodă, pășesc peste hotare,
Și ca să tragă-o brazdă, aduc un mare plug,
Unealtă de hrăpire cu șase boi în jug…
Câmpia năvălită lucește verde-n soare,
Dar un fior pătrunde în orice fir și floare,
Și via ciocârlie cântarea și-a curmat,
Și zarea se-nvelește c-un nor întunecat.
Din capătul câmpiei începe plugul rece
Să tragă brazda neagră pe locul unde trece
Și pajiștea atinsă geme ne-ncetat
De-a fi-njumătățită prin fierul blestemat.
Văzduhul se răsună de strigăte de ură
Și plugul lasă-n urmă-i, în verdea bătătură,
O rană lungă, largă, din care amărât
Se-nalță-n cer blestemul pământului răpit.
Și tot înaintează plugarii… când deodată
O falnică româncă în cale se arată,
Frumoasă, tristă, naltă, pe frunte cu ștergar
Și c-un pruncuț la sânu-i, pășind măreț și rar.
Ea vine și în față cu boii se oprește,
Din ochi aruncă fulgeri, apoi așa grăiește:
„Vrei să ne prăzi tu, Vodă, avutul strămoșesc?
A! dacă nu ai teamă de trăsnetul ceresc,
Na!… zi să treacă plugul pe-al meu copil din fașă,
Ca să rămâie-n lume pomină ucigașă”.
Ea zice și depune odoru-i lângă boi.
Minune!… Cei din frunte, plăvanii amândoi,
Cu ochi plini de blândețe pe dânsul capul pleacă,
Îl mirosă; el râde și ei nu vor să treacă.
În lături! strigă Vodă, și glasu-i răgușit
Se pare de păcatu-i în piept înădușit;
Iar falnica româncă pe sânu-i alb crucește
A sale brațe albe, obrazu-și dezvelește
Ș-adaugă-n glas tare: „Mai bine mort de mic
Decât s-ajungă-n lume prin tine un calic.
Da! trage brazda, fiară, și-ngroapă laolaltă,
Alăture cu pruncul, mândria ta înaltă!”
Năprasnic atunci Vodă c-un bici cumplit de foc
Lovește-n boi să-i mâie, dar boii stau pe loc
Ș-acoperă copilul cu-o caldă înfășare
Prin aburii ce iesă din deasa lor suflare,
Și ciocârlia-ncepe cântările-a-și urma,
Și mama în uimire începe-a lăcrima.
„Muiere! strigă Vodă turbat, schimbat în fiară.
Pieri deci și tu pe brazdă, și țâncul fraged piară!”
Nebun, el se repede, dar n-a făcut doi pași,
Și iată că tufarii se mișcă a vrăjmași.
Și iată că s-aude un glas de răzbunare,
Și iată că se vede o gloată-n fuga mare
Venind cum vine zmeul pe aripă de vânt,
Cu-o falcă sus în ceruri și alta pe pământ.
Răzeșii sunt, răzeșii!… Fugiți, pieriți cu toții.
Păcatul vă ajunge, neferi și Domni, voi, hoții!
Răzeșii în urgie s-apropie de voi
Ca să vă puie-n juguri, să dați plugul napoi.
…………………………………
Dispar în clipă hoții, și zarea se deschide,
Și gloata strigă: „Oarba!”… și copilașul râde.
— Vezi toate poeziile lui Vasile Alecsandri —
Un răspuns la “Plugul blestemat, de Vasile Alecsandri”
[…] Vasile Alecsandri, din ciclul „Mărgăritarele” (1862). Autorul a scris și o notă în subsolul poemului: „Mult jălitul N. Bălcescu, autor a mai multor scrieri istorice de mare însemnătate, frate iubit a tuturor celor ce l-au cunoscut, s-a săvârșit din viață la Palermo în 28 noemvrie 1852”. […]