Categorii
Respect pentru poezie

Nu căuta-nțelepciune, dacă n-ai unde o pune, de Anton Pann

Nu căuta-nțelepciune, dacă n-ai unde o pune, de Anton Pann

– Vezi toate fabulele lui Anton Pann –

Anton Pann, o fabulă memorabilă din volumul „Năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea” (1853).

Morala este chiar în titlu: nu contează „atestatul” de la universitate dacă mintea e prea puțină. Așa că „nu căuta-nțelepciune, dacă n-ai unde o pune”

Nu căuta-nțelepciune,
dacă n-ai unde o pune

Hogea, cu una, cu alta după ce cîștigă bani,
Își trimise pe fecioru-n streinătăți cîțiva ani,
Că acolo-n academii, mai departe de părinți,
Să urmeze, să învețe la mai înalte științi;

După ce isprăvi cursul lețiilor ce-a urmat,
S-a-ntors la părinți acasă procopsit cu atestat
Nastratin Hogea văzindu-l și muma sa mai vîrtos
S-a umplut de bucurie că l-a văzut sănătos;

Îi deteră o odaie, cum a vrut el a-l lăsa
Să șază singur într-însa cu biblioteca sa;
Muma sa, biet, ca o mumă, prin odaie îl slujea,
Nu să depărta de dînsu!, ca de un fiu îngrijea.
Noaptea cînd a sosit vremea studentul a se culca,
Vrînd puțin capul pe pernă pe spate a și-l pleca,
Se uită-n tavanul casii, și grinzile cum era,
Ce-i dete-n gînd procopseala? Începu a le număra;
Între care văzînd una cam pătată la mijloc,
Curiozitatea-l face și să scoală-n grab’ din loc,
Ia lumînarea în mînă și privește neclintit,
Ca să vază acea grindă de ce lucru s-a mînjit !
După ce s-a uitat bine s-a încredințat curat
Că peste grinda aceea vro vacă s-a băligat ;
Şi lăsînd jos lumînarea iarăși pe spate s-a pus
Ş-începu să se gîndească, tot uitîndu-se în sus,
Că cum a putut o vacă pe tavan ca musca sta!
Şi cum s-a urcat pe dînsul a-l băliga ș-al păta !
Muncind gîndul său l-aceasta nelesne de priceput,
În studiile lui toate să caute a-nceput,
Să vază, va putea-n ele niscai dovezi a afla,
Dacă vreun bou sau vacă poate pe tavan umbla!

Toată mecanica-ntoarse, foaie cu foaie cătînd,
Matematica întreagă tot o răsfiră de rînd,
Şi nu fuse cu putință vrun fel a se domiri,
Sau cît e negru sub unghe taina a descoperi
Pentru care toată noaptea cu gîndul s-a tot luptat,
Fără să închiză ochii pînă cînd s-a luminat.
Muma sa de dimineață iar la dînsul a venit,
Cum a odihnit să vază fiul ei cel prețuit.

Despre care întrebîndu-l, el răspunzîndu-i i-a zis
Cum că : – „Toată nopticica, mamă, ochii n-am închis.“
„Dar de ce pricină, mamă ?“ muma sa l-a întrebat;
„Apoi să vezi, el răspunse, cînd mă găteam de culcat,
Uite, l-acea grindă ochii îmi aruncai nu știu cum
Şi văzîndu-o pătată, după cum e și acum,
M-am uitat mai de aproape să văz de ce s-a pătat
Ş-am cunoscut că vro vacă pe dînsa s-a băligat;
De aceea toată noaptea am stătut pe gînduri pus,
Că cum putu umbla-vaca cu picioarele în sus!
Am făcut de pre aceasta isometrice măsuri,
Fisica am resfirat-o, despre ființi și naturi ;
Matematica asemeni am cercetat-o de rînd,
Nici loc gol nici plin într-insa de vreun lucru lăsînd ;
În toată agricultura – cu amăruntul cătai.
În fel de experiențe capul tot îmi sfărimai,
Şi nici într-un chip o vacă n-am putut, precum ț-am spus,
S-o pui pe tavan să umble cu picioarele în sus.
Nici puterea cea activă, nici repuziva* stătut
Ca să mă încredințeze aceasta cum s-a putut.
Pentru care toată noaptea m-am gîndit nedomirit,
Şi speriindu-mi-să somnul nici o clipă n-am dormit.”

Nenorocita lui mumă stînd la el și ascultînd
Şi astfel de muncă seacă d-o noapte-ntreagă văzînd,
Se lovi în cap cu pumnii, zicîndu-i: – „O, fătul meu
Deși vorbele-ți streine nu poci să înțeleg eu,
Dar păcat de bănișorii ce i-am cheltuit în dar
Dacă n-ai putut pricepe un atît lucru macar !“
„Cum era sâ-nțeleg, mamă? învățatul fiu a zis,
Că-n matematic-aceasta nicăiri n-o găsesc scris ?“
Atuncea se puse muma și începu către el
Ca să-i tălmăcească lucrul și a-i zice-ntr-acest fel :
„Cînd s-a făcut casa asta, meșterii-n curte lucra,
Unde venea și cu vite, lemnele carii căra;
Şi fiindcă isprăvise asta grindă de cioplit,
Se băligă peste dînsa boul unui ce-a venit,
Şi deși am curățit-o, dar mustul din ea intrînd,
Asfel a rămas pătată, cum o vezi și acum stînd,
Asta o puteai cunoaște, fără să te minunezi,
Fără să-ți bați atît capul și fără somnul să-ți pierzi.“
„Ei, mamă ! copilul zise, dacă profesorii mei
Mi-ar fi explicat ca tine toate lecțiile ei,
Şi dacă tu cu știința-ți în locul lor mi-ai fi fost,
Nu eram eu să-mi pierz somnul toată noaptea ca un prost;
Ba nici în streinătate nu ședeam atîția ani,
Nici voi nu era să pierdeți cu mine atîția bani,
Şi nici nu era cu pumnii să-ți bați capul, negreșit.
Că dintr-o academie mare nerod am ieșit.“
– „Ba, mama sa îi răspunse, minte n-ai nici de un ban,
Şi tu ca tatăl tău tocma o să ieși un nezdrăvan.“

(Anton Pann)

*Repuzivă – repulsivă

– Vezi toate fabulele lui Anton Pann –

Mergi la prima pagină


Povești, basme și povestiri pentru copiiCele mai frumoase poezii de iarnă
Cele mai frumoase poezii de toamnă
Etimologie, origine, sens. 104 expresii și cuvinte explicate pe înțelesul tuturor (cu… umor)
Lumea scriitorilor. Povești, drame, iubiri, trădări în literatura română și nu numai

Poezie română clasică

Mihai
Eminescu
George
Coșbuc
Lucian
Blaga
George
Topîrceanu
Octavian
Goga
George
Bacovia
Tudor
Arghezi
Vasile
Alecsandri
Alexandru
Macedonski
Ion Luca
Caragiale
Cincinat
Pavelescu
Alexandru A. Philippide
Nichita
Stănescu
Ion
Minulescu
Marin
Sorescu
Magda
Isanos
Nicolae
Labiș
Anton
Pann
Adrian
Păunescu
Geo
Dumitrescu
Grigore
Vieru
Ion
Barbu
Otilia
Cazimir
Păstorel
Teodoreanu
Ion
Pillat
Alexandru
Vlahuță
Ștefan
Augustin Doinaș
Ana
Blandiana
Camil
Petrescu
Dimitrie
Bolintineanu
Proverbe romanesti explicatepoezii-de-andrei-pospai
Proverbe românești explicatePoezii de Andrei Pospai
Cele mai frumoase poezii
pentru copii
Cele mai frumoase poezii dedicate mamei

2 răspunsuri la “Nu căuta-nțelepciune, dacă n-ai unde o pune, de Anton Pann”