— Vezi toate poeziile lui Marin Sorescu —
Marin Sorescu, un poem din volumul „La lilieci”, Cartea întâi (1973). „Leacurile băbești” erau absolut necesare în cazul în care copilul suferea de „gâlci” în gât.
În lipsa unui sistem de sănătate adevărat, misticismul își intra în rol. Descântecele se foloseau des și, câteodată, bolnavul avvea impresia că s-a însănătoșit.
Micul lord
Cu mălai la gât am stat şi eu,
Când aveam gâlci, mai mult de frică să nu-mi dea mama-n gât,
Cu degetul arătător înmuiat în sare.
La sare gâlcile dădeau înapoi, dar şi la mălaiul înmuiat,
Câteodată. Stăteam cu cârpa udă-n jurul gâtului,
Parcă eram lord, cum am văzut mai târziu că se purtau englezii
Ţepeni şi cu bărbia-n sus din cauza gulerului cu dantele.
„Te lăsară?” „Nu mă lăsară.” „Atunci cască gura mare,
Vezi să n-o-nchizi”. „I-o ţin eu căscată cu lingura”
(Sărea Ionică, galanton).
„Nu, că parcă mă lăsară.”
„Hai, că n-am timp de tine.”
„Mai bine s-o chemăm pe ţaţa Anica, să-mi descânte.”
Femeia se prezenta imediat,
Era vrăjitoare, ştia o mulţime de leacuri,
Odată i-a descântat unui pui de găină pe care-l învăţasem
Să se ţină de mine, de mic, şi i-a trecut, că se-nţepase
Într-un mărăcine şi-mi era teamă să nu se obrintească.
„Gâlcile motofâlcile,
Plecară cu curcile,
Curcile s-au întors,
Gâlcile nu s-au mai întors.
Şi nici să nu mai vie”, zicea ţaţa Anica, ameţind un cărbune
Într-un pahar.
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
„Şi dacă-or veni?” întrebam eu, sceptic.
„Atunci să le mai zicem unul.”
Şi-ncepea:
„Au plecat gâlcile cu toporul în pădure.
Toporul a venit,
Şi gâlcile n-au venit.
Şi nici să nu mai vie”.
„Şi dacă-or veni?”, mă încăpăţânam eu.
„Atunci mai dă-te diavolului, sărea mama, vino să-ţi dau în gât
Şi terminăm povestea, că nu poate biata femeie să urdine
Toată ziua bună ziua, să-ţi descânte.”
„Nu, că parcă mă slăbiră, nu mă mai dor deloc,
Al doilea cred c-a avut efect, primul n-a prins,
Ori cum era descântecul ăsta al doilea?”
„Astea nu se spun, că sunt primejdioase.
Când îţi trec gâlcile, îţi facem de-nsurătoare.”
— Vezi toate poeziile lui Marin Sorescu —
2 răspunsuri la “Micul lord, de Marin Sorescu”
[…] Marin Sorescu, din volumul „La lilieci”, Cartea întâi (1973). O snoavă povestită cu mult har. […]
[…] (Marin Sorescu) […]