
— Vezi toate poeziile lui Tudor Arghezi —
Tudor Arghezi, din volumul „Poeme” (1941). Nu este numai despre creație sau despre inspirație poetică, așa cum am putea crede la prima citire.
Este, mai mult, despre momentele de prăbușire existențială.
Crezi basmul…
Crezi basmul c-a sfârșit și s-a pierdut
Și el de-abea-i la început…
Când seceta mai stearpă ți se pare
Atuncea podidește izvorul tău mai tare
Și albia, uscată ca un drumeac de țară,
A izbucnit o dată și dă pe dinafară.
Aseară ți-era pana din calimară seacă.
Șuvoiul azi o-neacă.
Minunile se iscă din peșterile pline
Nainte să ajungă izvoarele la tine.
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
Tu înnădind povești după povești
Grije să n-ai că o să isprăvești.
Rămâne orișicând răzleț un fir
Din cusătura unui trandafir.
Dacă și cade mâna la țesut,
O mână nouă firul îl ia, unde-a căzut.
În iia străbunichii, se împlinise veacul:
Pe-a floare întreruptă mai stă înfipt și acul.
Întorci un fir prin fire, de beteală,
Și altă față iese din urzeală.
Izvoade noi, din două, trei vopsele,
Și n-a putut nici veacul să le spele.
Eu le-am întors și le-am tot fost sucit,
Până ce s-au fărămițit.
Povestea mare mi-am facut-o mică.
Am deșertat tăria cu-o ulcică.
Din Calea Robilor am luat prundiș
Suind în cer cărarea pe furiș.
Spinarea îmi rămase mânjită de făină,
Cărând în saci pe umeri țărână de lumină.
Și le-am întors poveștile-ndărăt…
Și numai ca să-ți mai arăt
Că din scântei sleite și surcele
Poți întocmi din nou un cer cu stele.
S-a spart oglinda și-am suflat-o-n foc
Și s-au facut oglinzile la loc.
Din ceruri cade o paiață.
Păianjenul de catifea se-agață
De o lumină leneșe, de ață.
Și stă-n vazduh, cu luna față-n față.
— Vezi toate poeziile lui Tudor Arghezi —
2 răspunsuri la “Crezi basmul…, de Tudor Arghezi”
[…] Tudor Arghezi, din volumul „Poeme” (1941). Mic comentariu: desigur, tema ireversibilității timpului nu este chiar nouă. Dar Arghezi are meșteșugul de a atinge cele mai sensibile corzi ale sufletului. […]
[…] (Tudor Arghezi) […]