Horia Furtună (1886-1952), un poem simbolist. Îl trecem, desigur, ca categoria „poeți uitați” (ca pe majoritatea simboliștilor).
Trăsnetul, văzut aici ca o prevestire a morții, într-o interpretare deterministă a existenței. Liberul arbitru este pus în cumpănă de poet: „N-a fost pe ieri, pe-alaltăieri… / Va fi pe azi?!…”
Trăsnetul
Îmi las de-o parte cartea
În care nu mă lămurii:
Privesc în sus
Și spre apus;
De câtva timp mă cată moartea
Ascunsă-n norii plumburii.
De patru zile se-nvârtește,
Prin bărăgane mari ca smoala-n cer plutește;
De patru zile se rotește, se oprește,
În larg potop de ploi se prăbușește;
De patru zile vine-ntr-una
Furtuna
Ce trăsnește.
Cătându-mă din loc în loc,
C-un uruit universal,
Se-nfig în câmp, în casa-n deal
Săgeți adânci de foc.
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
Se luminează lumea toată
La fulgerul prevestitor.
Pe cine vrea? Pe cine cată?
Nu vreau să mor!
În răpăiala colosală
Se prăbușește, zguduind mereu
Pământul greu,
Un trăsnet! Inima e goală
În pieptul meu!
Nu sunt destul de frământat
De rele, de-ndoieli și de dureri?
Pe cine cauți nencetat,
O, trăsnete ce-ntr-una cazi?
N-a fost pe ieri, pe-alaltăieri…
Va fi pe azi?!…
2 răspunsuri la “Trăsnetul, de Horia Furtună”
[…] Horia Furtună, una dintre cele mai importante creații simboliste ale sale. Poemul a fost publicat în revista „Flacăra” (pe care o conducea alături de Ion Pillat şi Adrian Maniu), în anul 1916. […]
[…] (Horia Furtună) […]