Pricopseala, de Marin Sorescu

— Vezi toate poeziile lui Marin Sorescu —

Marin Sorescu, din volumul „La lilieci”, Cartea întâi (1973). Ielele sunt personaje imaginare din mitologia populară românească.

În Transilvania, spre exemplu, se spune că, în noaptea de Sânziene, deasupra comorilor apar flăcări mari. Pe vremuri, amețiți de mirajul aurului, oamenii porneau în căutarea unor astfel de comori.

Dar nu era nicio „pricopseală”. Normal. Căutătorii de aur se orientau semne mistice, după superstiții, care nu aveau, evident, nicio bază științifică.

Marin Sorescu povestește, cu umor și har poetic, despre aceste temerare încercări ale țăranilor de a se pricopsi.

Pricopseala

Ielele nu le-am văzut jucând ca nebunele, ţinându-se de mână,
De ce să zic,
Dar am văzut jucând banii, că sunt comori pe la noi
Îngropate de haiduci pe la rădăcina vreunui stejar, prin
Fântâni care s-au astupat, prin vâlcele. Unul ar fi găsit odată
O găleată întreagă în Vâlceaua Bonii, dar goală, cine-o fi
Golit-o de galbeni?
Unde-or fi îngropaţi?
Comorile joacă noaptea pe dealuri,
E întuneric şi-odată vezi lie, lie, o pâlpâială, îţi sar
Ochii,
Toţi se sperie – ţineţi, mă, bine minte locul – cam pe unde fu?
Se duc, sapă, sapă, sapă – până ieşea apa – şi din ei
Şi din jos. Ăi care rămân sus, tropăie nerăbdători:
– Dederăţi, mă, de tare?
– Dederăm de moale.
Toamna când se cam isprăvesc trebile ăi mai tineri se ţin
De hore,
De petreceri, dar cei copţi la minte – Ciurează, Panduru,
Coza –
Îşi iau târnăcopu-n spinare şi desfundă izvoarele, dacă nu
Găsesc bani de aur, străchini de aur, belciuge de aur,
Măcar se laudă c-au băut apă neîncepută.
– Mă, vrei să te pricopseşti, îl îndeamnă Panduru pe Ciurează.
– Vreau.
– Atunci ia-ţi lancea (avea o lance veche, găsită) şi hai.
Ciurează, tot săpând fântâni degeaba, dăduse şi-n darul beţiei,
Cu atât mai vârtos era musai să se pricopsească,
Să-şi ia măcar cămaşă-n spinare.
Trecea cu clondirul gol în buzunar la deal, spre cârciumă.
– Ciurează, mai ia-ţi, mă, şi tu cămaşă, râdea maica.
– Lele Ioană, nu e vreme de căbaşă, ce, acum e vreme de căbaşă?
Mai bine-mi iau o litră de ţuică (lua el mai multă) că am de lucru.
Ciurează era maistor tâmplar, foarte priceput, ce ieşea din
Mâna lui!
Numai mese, numai linguri cioplite, sărăriţe frumoase
Parcă erau prinţese, nici nu-ţi venea să-ntingi în ele.
Îşi făcuse o statuie din lemn, de semăna cu el,
Se uita-n baltă să vadă cum arată şi cioplea, cioplea că-i
Mergea mâna bine,
Ce mai, era leit, şi când se-mbăta stătea-n faţa statuii
Plângea şi se-nchina la el, zicea că el e Dumnezeul ei,
Dar tot el se-nchină la ea, fiindcă e el.

Nu s-a pricopsit neam, în nici un fel.

(Marin Sorescu)

— Vezi toate poeziile lui Marin Sorescu —

Mergi la prima pagină

Povești, basme și povestiri pentru copii	Cele mai frumoase poezii de iarnă

Cele mai frumoase poezii de toamnă

Etimologie, origine, sens. 104 expresii și cuvinte explicate pe înțelesul tuturor (cu… umor)

Lumea scriitorilor. Povești, drame, iubiri, trădări în literatura română și nu numai

Poezie română clasică

Mihai Eminescu	George Coșbuc	Lucian Blaga
George Topîrceanu	Octavian Goga	George Bacovia
Tudor Arghezi	Vasile Alecsandri	Alexandru Macedonski
Ion Luca Caragiale	Cincinat Pavelescu	Alexandru A. Philippide
Nichita Stănescu	Ion Minulescu	Marin Sorescu
Magda Isanos	Nicolae Labiș	Anton Pann
Adrian Păunescu	Geo Dumitrescu	Grigore Vieru
Ion Barbu	Otilia Cazimir	Păstorel Teodoreanu
Ion Pillat	Alexandru Vlahuță	Ștefan Augustin Doinaș
Ana Blandiana	Camil Petrescu	Dimitrie Bolintineanu

Proverbe românești explicate	Poezii de Andrei Pospai

Cele mai frumoase poezii pentru copii	Cele mai frumoase poezii dedicate mamei