Frăţila, de Marin Sorescu

— Vezi toate poeziile lui Marin Sorescu —

Marin Sorescu, din volumul „La lilieci”, Cartea întâi (1973). Scurt comentariu: „Frățila” este un râu care trece chiar pe lângă Bulzești (Dolj), comuna în care s-a născut Marin Sorescu.

În poemul de mai jos, Frățila, „care vara sta seacă”, se umflă și le ia oamenilor toată agoniseala.

Pe atunci, dezastre naturale nu aveau o explicație meteorologică. Ţaţa Măria știa mai multe. Avusese un vis – o apă mare care venea de la deal -, iar acum, firește, se temea de sfârșitul lumii.

Dincolo de drama acestei viituri, avem parte de un nou episod savuros din „La lilieci”, scris cu mult har de Marin Sorescu.

Frăţila

„Ba, fa cumnată,
Nu ştii ce visai azi-noapte?”
„Nu ştiu.”
„Să făcea că venea o apă mare, mare de la deal.”
„Păi, te uitaşi în vale, că veni.”
„Păi, nu mă uitai, că mă luai cu păsările.
Uliuliu, ce lişteavă de apă,
Mamă, păi asta e Dunărea.”
Se vărsase valea, Frăţila, care vara sta seacă,
Acum se lăţise, venise până aproape de grădini,
Luase tot în cale, pluteau poduri, clăi de fân.
Şi un om de la deal, în vârful plastei,
Cu furca de fier, zicea că tot o găsi un dâmb,
S-o oprească pe undeva, da-l trăgea mereu firul apei.
„Iote, cum ni se deveseşte agoniseala,
Iote, cum nu ne lasă Hoţul ăla (Hoţul ăla era Dumnezeu)
Să ne ticnească îmbucătura.
De unde-o fi, fa, atâta apă, că parcă nu plouă aşa de tare,
Ziceam că doar o să stropească…”
„Ba mie-mi era de secetă…”

Puhoiul rupsese şoseaua pe-o lăţime de-o jumătate de kilometru,
Şi stătea şirul de care de-o parte şi de alta.
Muntenii rebegiţi pe lângă boi tot intrau sub coviltir, tot
Ieşeau,
Unul se-ncumetase să-nainteze, cu apa până la burta boilor
Care odată se opriseră,
Şi omul, în faţă, îi tot trăgea de lanţ.
Se simţea cum gâlgâie apa printre spiţe,
Dar nu se mai vedea nici roată, nici nimic.

Au sărit Dumitru lui Chirimenţu şi alţi oameni
Cu o bucată dintr-un gard, cu o poartă fărâmată,
Să calce pe ea, o ţineau cu lanţuri, era bucluc mare.
Casa lui Giurcă abia se mai vedea şi ea,
Ziceai că pluteşte, el o pusese în mijlocul văii, pe un
Dâmbuleţ şi fie toamna, fie primăvara se pomenea
Cu aşternutul ud.
„Uitaţi-vă, parcă e corabia lui Tata Noe,
Iar o să-şi caute străchinile pe sub pod,
Că dacă nu vrea să se tragă şi el în rând cu lumea,
Acum să-i dăm cu sâc.”
Giurcă fuma pe acoperiş şi tot arunca boabe la gâşte,
Să le momească, să stea pe lângă casă, să-noate pe-acolo.

Apele creşteau şi Ţaţa Măria se temea de sfârşitul lumii,
C-avusese ea un vis rău azi-noapte:
Se făcea că venea o apă mare de la deal.
„Eu ziceam că măcar anul ăsta or să se facă bucatele şi-o
Să fie,
Bişag*. Şi, vezi dumneata, ne scufundăm, ne scufundăm.
Uite-aşa o să ne-nece pe toţi, n-o să se mai vadă petec negru.”

Îngenunchea deodată şi pupa pământul, plângând,
Îl pupa înainte de a-l lua apa, înainte de-a ne acoperi pe toţi.

(Marin Sorescu)

*Bişag – Belșug

— Vezi toate poeziile lui Marin Sorescu —

Mergi la prima pagină

Povești, basme și povestiri pentru copii	Cele mai frumoase poezii de iarnă

Cele mai frumoase poezii de toamnă

Etimologie, origine, sens. 104 expresii și cuvinte explicate pe înțelesul tuturor (cu… umor)

Lumea scriitorilor. Povești, drame, iubiri, trădări în literatura română și nu numai

Poezie română clasică

Mihai Eminescu	George Coșbuc	Lucian Blaga
George Topîrceanu	Octavian Goga	George Bacovia
Tudor Arghezi	Vasile Alecsandri	Alexandru Macedonski
Ion Luca Caragiale	Cincinat Pavelescu	Alexandru A. Philippide
Nichita Stănescu	Ion Minulescu	Marin Sorescu
Magda Isanos	Nicolae Labiș	Anton Pann
Adrian Păunescu	Geo Dumitrescu	Grigore Vieru
Ion Barbu	Otilia Cazimir	Păstorel Teodoreanu
Ion Pillat	Alexandru Vlahuță	Ștefan Augustin Doinaș
Ana Blandiana	Camil Petrescu	Dimitrie Bolintineanu

Proverbe românești explicate	Poezii de Andrei Pospai

Cele mai frumoase poezii pentru copii	Cele mai frumoase poezii dedicate mamei