— Vezi toate poeziile lui Cincinat Pavelescu —
Cincinat Pavelescu, un poem simbolist. Fiind „ucenicul” lui Macedonski, poetul „a tras” din greu la reformarea poeziei române.
În „Cântecul omului” ne aflăm pe marginea unei prăpăstii, în pragul unei erupții sufletești. Starea de confuzie existențială, amestecată cu deznădejdea unui sfârșit iminent, sufocă, practic, întreaga poezie.
Cincinat Pavelescu a fost și un mare epigramist. De aici și tehnica perfectă a ritmului și versului.
Cântecul omului
Mă-ntorc zdrobit. Ce drum enorm!
Viu dintr-o ţară depărtată,
Pe care harta n-o arată…
Sunt obosit, aş vrea să dorm.
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
Sunt ani, sunt ani de când alerg
Tot înainte, înainte,
Cu-aceeaşi întrebare-n minte:
De unde viu şi unde merg?
Şi barca-mi nu mai e la fel,
Iar pânzele-i imaculate
De la plecare, sunt pătate,
Ca şi o masă de hotel.
O mânam eu, sau mă ducea
În voia vântului, tot anul?
Eram sau nu, eu, căpitanul
Sărmanei bărci ce rătăcea?
O amintire mi-a rămas…
Ţara nădejdii,-n depărtare,
Mi se părea atât de mare –
Şi-am ocolit-o într-un ceas!
Un gând mă tulbură, mâhnit,
Ca un ecou de harfă spartă:
E visul meu neîmplinit,
E idealul meu de artă!
În goana lui, izbit de stânci,
Mă-ntorc la mal, mânat de soartă,
Pe inimă c-o floare moartă,
S-ascunză ranele-i adânci.
Şi-acum, în drumul spre mormânt
Privind amurgul arămiu,
Când simt ce-aş fi putut să fiu,
Mă-nduioşez văzând ce sunt…
— Vezi toate poeziile lui Cincinat Pavelescu —
Un răspuns la “Cântecul omului, de Cincinat Pavelescu”
[…] Cincinat Pavelescu, din ciclul „Serenade și madrigale”, volumul „Poezii” (1911). […]