— Vezi toate poeziile lui Marin Sorescu —
Marin Sorescu, din volumul „La lilieci”, Cartea întâi (1973). Una dintre situațiile ireale, și totuși atât de adevărate, din România începutului de secol XX.
Tratamentele „băbești” reprezentau, pe atunci, singura speranță a pacientului. Marin Sorescu este, în versurile de mai jos, pe cât de crud și cinic, pe atât de realist.
Copiii mureau pe capete, iar „diagnosticele” bătrânelor, venite „în căutarea junghiului”, erau, desigur, departe de adevăr.
Parcă pentru a amplifica senzația de dezgust, Sorescu ne servește o scenă de final dramatică: copilul uitat de mamă pe prispă și mâncat de porci…
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
În căutarea junghiului
E dandana mare cu copiii mici când se-mbolnăvesc,
Că nu ştiu să spună ce-i doare, unde-i doare,
Se sting ca lumânarea, te uiţi să caşte de trei ori să le iasă sufletul,
Mamă-sa dă să-şi smulgă părul din cap, cheamă lumea,
Dar cele mai bătrâne: „Stai, fa, că trebuie să-i găsim
Junghiul”.
Şi după ce-l scaldă bine, îi sparg un ou proaspăt pe piept,
Aleg gălbenuşul, şi-l tot împing cu deştiul,
Pi colo’, pi colo’ pe piept.
Şi unde se sparge gălbenuşul, înseamnă că e junghiul
Şi dă-i, trage copilul.
Se ia la urmă o foaie de tutun şi una de muştar, ceapă şi ulei,
Se face un bleasc
Şi se pune pe locul ăla, să tragă durerea.
Copilul atunci începe să râdă, că simte cum îi trece.
Mulţi au scăpat aşa, şi Trică şi Dorel şi Rine al Cazacăi,
Dar la unii nu vrea gălbenuşul să se spargă deloc,
Te uiţi la el că alunecă, alunecă pe piept, întorci copilul
Cu burta-n jos, îl plimbi pe şale – nimic,
Înseamnă că s-a-ncuibat moartea-n el, n-ai ce-i mai face!
Poate doar o minune, cum s-a-ntâmplat cu unul din Secuieşti
Că erau să-l îngroape, după ce-l plânseseră vreo trei zile de mort,
Şi la urmă el s-a sculat de viu.
Dar la urmă l-a uitat mumă-sa când s-a dus la secerat,
L-a uitat în prispă şi-au scăpat porcii, au dat peste el
Şi l-au mâncat.
L-au mâncat pur si simplu – ptiu! fir-aţi ai dracului,
Să mai mănânci carne de porc…
— Vezi toate poeziile lui Marin Sorescu —
2 răspunsuri la “În căutarea junghiului, de Marin Sorescu”
[…] Marin Sorescu, din volumul „La lilieci”, Cartea întâi (1973). „Frățila” este un râu care trece chiar pe lângă Bulzești (Dolj), comuna în care s-a născut Marin Sorescu. […]
[…] (Marin Sorescu) […]