— Vezi toate poeziile din literatura universală —
Serghei Esenin, un poem din anul 1916, dedicat scriitorului Alexei Mihailovici Remizov, în traducerea lui Zaharia Stancu. „Fiecare vers vindecă sufletul fiarei mele”, scria Esenin, în 1922.
Adept al imagismului, marele poet rus pictează, în poezia de mai jos, un tablou trist, senzorial. Vulpea suferă asemenea unui om. Versurile ne transmit, parcă, nu numai durerea ei, ci și un sentiment aproape sufocant de milă.
Vulpea
S-a târât cu piciorul zdrobit
Şi în vizuină s-a încolăcit.
O dantelă de sânge-nflorată
Se scria pe zăpada curată.
Se împleticea prin fumul detunăturii.
În ochi i se clătinau copacii pădurii.
Din tufişuri vântul zbucnise cu părul vâlvoi
Şi risipise alice sonore prin foi.
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
Deasupra ei întunericul se zbătea.
Seara umedă şi roşie creştea,
Capul se tot ridica speriat să audă.
Limba încremenea pe rana udă.
Apoi coada galbenă, flacără, în viscol a căzut
Buzele morcov copt s-au făcut
Mirosea a frunză putredă, a zăpadă ca luna.
În vizuină sîngele picura într-una, într-una…
— Vezi toate poeziile din literatura universală —
2 răspunsuri la “Vulpea, de Serghei Esenin”
[…] Serghei Esenin, un poem din anul 1921. […]
[…] (Serghei Esenin) […]