— Vezi toate poeziile lui Lucian Blaga —
Lucian Blaga, din volumul „Lauda somnului” (1929). Mic comentariu: timpul pare blocat în imponderabilitate, „fără azi, fără ieri”. De aici și intrarea într-un somn meditativ, în bezna căruia înțelesurile sunt cu totul altele.
Poetul își găsește liniștea sufletească în amintirea părinților. Căci singura certitudine pe care o avem este ceea ce a fost…
Somn
Noapte întreagă. Dănțuiesc stele în iarbă.
Se retrag în pădure şi-n peşteri potecile,
gornicul nu mai vorbeşte.
Buhe şure s-aşază ca urne pe brazi.
În întunericul fără de martori
se liniştesc păsări, sânge, ţară
şi aventuri în cari veşnic recazi.
Dăinuie un suflet în adieri,
fără azi,
fără ieri.
Cu zvonuri surde prin arbori
se ridică veacuri fierbinţi.
În somn sângele meu ca un val
se trage din mine
înapoi în părinţi.
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
— Vezi toate poeziile lui Lucian Blaga —
2 răspunsuri la “Somn, de Lucian Blaga”
[…] Lucian Blaga, din volumul „Paşii profetului” (1921). Mic comentariu: superbele metafore de la începutul poemului, care par să contureze un pastel fabulos, se prăbușesc, la final, într-o dramă existențială. […]
[…] (Lucian Blaga) […]