Necazul, de Marin Sorescu

— Vezi toate poeziile lui Marin Sorescu —

Marin Sorescu, din volumul „La lilieci”, Cartea întâi (1973). Ca un scurt comentariu: un nou episod din Bulzești (Dolj), satul natal al autorului. „Necazul” este un „blestemat” de nasture, căzut din mantaua lui „Dumitru, om avut, gospodar”.

Și mai interesant este faptul că nici amenințarea haitelor de lupi nu-l opresc pe bunul gospodar să-și caute, liniștit, obiectul pierdut. Dar așa era pe atunci: pericolul de „Dihănii” te pândea la tot pasul, mai ales iarna, când sălbăticiunile erau lovite de foamete.

Necazul

Oamenii se leagă de câte un lemn,
Care le e mai drag, un stejar, un frasin,
Îi tot dau târcoale, râd când înfrunzeşte,
Vara se tolănesc la umbră cu şalele pe pământ şi cu faţa
Spre cer.

Din Bulzeşti, din orice punct te-ai uita, vezi măcar un copac.
Codrii răzleţi sunt mulţi, pe dealuri,
Dar pădurea a mare e una, la marginea satului, spre Murgaş.
Iarna treci cam în fugă prin ea, că se văd urme de
Dihănii.
Nu se mai termină, e lată rău, şi oamenii merg în grupuri
Şi cu felinare.

Vâjâie vântul prin scorburi, să scoată afară bufniţele
Care cobesc, că se schimbă vremea,
Se frâng crengi, se dejghină tufani, e un ţipăt şi-o lălăială de
Ciurezi
Că-ţi îngheaţă sufletul de frică, faci ţurţuri la gânduri de frig.
Vulpi, viezuri stau cu coada-ntre picioare şi-şi suflă-n gură,
Să se-ncălzească.

Într-o noapte geroasă veneau unii în viteză, cu sania,
Făceau plaşii: vâj, vâj! prin zăpada care scârţâia
Şi odată văd o mogâldeaţă,
Un om, cu o lumânare aprinsă, se tot apleca, iar se stingea
Lumânarea, iar scapără s-o aprindă, tot dădea să ridice
Ceva de jos.
L-au cunoscut, era Dumitru, om avut, gospodar…
– Ce faci Nea Dumitre, bun lucru, dar ce tot bodicăi pe-aici?
Că până colo se ţinu o haită de lupi după noi…
Dumitale nu ţi-e urât?
– Ei, măi oameni buni, mă-ntorceam de la Craiova
Şi dedei de-un necaz… Uite-mi pică un nasture de la manta
Şi-l tot caut de-aseară… Străluceşte, dacă-l vezi, străluceşte,
Dar nu-l dibui neam, fir-ar al nâi,
Mă-ntorsei tocmai de la marginea ailaltă a pădurii…
Apoi, suflând amar în pumni:
Să fi călcat vreun lup pe el şi să-l fi băgat în zăpadă?

(Marin Sorescu)

— Vezi toate poeziile lui Marin Sorescu —

Mergi la prima pagină

Povești, basme și povestiri pentru copii	Cele mai frumoase poezii de iarnă

Cele mai frumoase poezii de toamnă

Etimologie, origine, sens. 104 expresii și cuvinte explicate pe înțelesul tuturor (cu… umor)

Lumea scriitorilor. Povești, drame, iubiri, trădări în literatura română și nu numai

Poezie română clasică

Mihai Eminescu	George Coșbuc	Lucian Blaga
George Topîrceanu	Octavian Goga	George Bacovia
Tudor Arghezi	Vasile Alecsandri	Alexandru Macedonski
Ion Luca Caragiale	Cincinat Pavelescu	Alexandru A. Philippide
Nichita Stănescu	Ion Minulescu	Marin Sorescu
Magda Isanos	Nicolae Labiș	Anton Pann
Adrian Păunescu	Geo Dumitrescu	Grigore Vieru
Ion Barbu	Otilia Cazimir	Păstorel Teodoreanu
Ion Pillat	Alexandru Vlahuță	Ștefan Augustin Doinaș
Ana Blandiana	Camil Petrescu	Dimitrie Bolintineanu

Proverbe românești explicate	Poezii de Andrei Pospai

Cele mai frumoase poezii pentru copii	Cele mai frumoase poezii dedicate mamei