Simfonie de toamnă, de Traian Demetrescu

Traian Demetrescu, un poem simbolist din volumul „Cartea unei inimi” (1890). Mic comentariu: autorul a făcut parte din cenaclul maestrului „Macedonski”, alături de care a inițiat „presimbolismul”, așa cum aveau să considere, mai târziu, criticii.

Este un poem plin de analogii între subiect și obiect. Totul se raportează la propriile stări sufletești, negre, sufocante…

Face parte din primele încercări de a moderniza poezia română, lucru care îl transformă pe Traian Demetrescu într-unul dintre părinții acestui curent literar. Cu toate acestea, astăzi îl putem trece, din păcate, la categoria „Poeți uitați”.

Simfonie de toamnă

Lui Const. Misirliu

I

Cârduri-cârduri ciori de toamnă
Pleacă…
Desfrunzite crengi de arbori
Pe subt vifor se apleacă…
Cârduri-cârduri ciori de toamnă
Pleacă…

II

Boi şi vaci cu răget umple
Valea…
Ceaţa peste deal s-aşterne,
Cum pe sufletul meu jalea…
Boi şi vaci cu răget umple
Valea…

III

Ninge! ninge!… Alb e satul
Ninge!…
Ca un cântec de iubire
Soarele în nori se stinge…
Ninge! ninge!… Alb e satul
Ninge!…

IV

Câinele sub şoprul putred
Urlă…
Rar o cucuvaie ţipă
Într-o dărâmată turlă…
Câinele sub şoprul putred
Urlă…

V

În odaie e o pace
Sumbră…
Greierii – artişti tomnatici –
Au tăcut, pitiţi în umbră…
În odaie e o pace
Sumbră…

VI

Dogoresc cărbunii-n sobă
Roşii…
Când şi când de prin coteţe
Aud cum zvonesc cocoşii…
Dogoresc cărbunii-n sobă
Roşii…

VII

Iar urâtul, – vechi tovarăş, –
Vine…
Şi în linişte s-aşează
Pe-ale inimii ruine…
Iar urâtul, – vechi tovarăş, –
Vine…

VIII

În pustiul meu de gânduri
Caut…
Pe la uşă vântul cântă,
Ca un solo spart de flaut…
În pustiul meu de gânduri
Caut…

IX

Răzvrătit mereu de grele
Patimi…
Îmi simt tinereţea dusă,
Îmi simt ochii plini de lacrimi,
Răzvrătit mereu de grele
Patimi…

X

Prins de zid, în taină bate
Ceasul…
Şi-mi măsoară insomnia
Şi durerea cu compasul…
Prins de zid, în taină bate
Ceasul…

XI

Şi-aţipind pe mâini cu fruntea,
Dulce…
Despre ziuă vine somnul
Peste gene-mi să se culce…
Aţipind pe mâini cu fruntea,
Dulce…

XII

Necurmat afară ninge,
Ninge!…
Vai de vetrele în care
Focul nu mai e, se stinge…
Necurmat afară ninge,
Ninge!…

(Traian Demetrescu)

Mergi la prima pagină

Povești, basme și povestiri pentru copii	Cele mai frumoase poezii de iarnă

Cele mai frumoase poezii de toamnă

Etimologie, origine, sens. 104 expresii și cuvinte explicate pe înțelesul tuturor (cu… umor)

Lumea scriitorilor. Povești, drame, iubiri, trădări în literatura română și nu numai

Poezie română clasică

Mihai Eminescu	George Coșbuc	Lucian Blaga
George Topîrceanu	Octavian Goga	George Bacovia
Tudor Arghezi	Vasile Alecsandri	Alexandru Macedonski
Ion Luca Caragiale	Cincinat Pavelescu	Alexandru A. Philippide
Nichita Stănescu	Ion Minulescu	Marin Sorescu
Magda Isanos	Nicolae Labiș	Anton Pann
Adrian Păunescu	Geo Dumitrescu	Grigore Vieru
Ion Barbu	Otilia Cazimir	Păstorel Teodoreanu
Ion Pillat	Alexandru Vlahuță	Ștefan Augustin Doinaș
Ana Blandiana	Camil Petrescu	Dimitrie Bolintineanu

Proverbe românești explicate	Poezii de Andrei Pospai

Cele mai frumoase poezii pentru copii	Cele mai frumoase poezii dedicate mamei