— Vezi toate poeziile lui Tudor Arghezi —
Tudor Arghezi, din volumul „Abecedar” (1940). Poetul, față în față cu propria creație. Arghezi reia tema frumosului – „mărțișorului” – născut din mocirlă. Doar că, aici, tenta este autoironică, ușor șăgalnică.
În fapt, autorul, care e conștient de propria-i valoare, se alintă. Dar o face ca un adevărat „meșter” al stihurilor.
Cuvinte stricate
Toate
Cuvintele mele sunt întortochete
Și s-au îmbătat.
Le vezi? Au căzut, s-au sculat,
Au vrut să alerge și să joace,
Dar beția le-a prăvălit încoace.
Nu mai știu ce spun și îs
Bolnave de râs.
S-au stricat cuvintele mele!
Umblă prin mocirle cu stele
De cositor
După un mărțișor,
Și-ar voi să culeagă roade
Fâstâcite și neroade
Din sălcii nici verzi.
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
Cuvintele să nu mi le mai dezmierzi,
Să nu le mai spuie agale
Buzele tale,
Să nu le mai cânte cumva
Vocea ta
Și pe cobză deştele.
Hulește-le!
— Vezi toate poeziile lui Tudor Arghezi —
2 răspunsuri la “Cuvinte stricate, de Tudor Arghezi”
[…] Tudor Arghezi, din volumul „Buruieni” (1932). Mic comentariu: un poem scris cu mult sarcasm. Poetul se predă, pur și simplu, în fața invaziei de buruieni din grădină. […]
[…] (Tudor Arghezi) […]