
— Vezi toate poeziile lui Tudor Arghezi —
— Vezi toate poeziile pentru copii —
— Vezi cele mai frumoase poezii de iarnă —
Tudor Arghezi, din volumul „Abecedar” (1940). Un descântec presărat cu o mulțime de arhaisme. Un joc de cuvinte minunat.
Este chiar o iarnă blajină, foarte vizuală. Iar lighioanele și plantele au tot timpul să se acomodeze cu noul anotimp.
Iarna blajină
Iarna blajină
A intrat în voi, întâi, ca o lumină
Preacinstită, pomule,
Preagingașe, omule.
A rămas de astă-vară
Luna-n crengile de ceară.
Pomule mic,
Ce torci tu, borangic?
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
Buruienile sunt îmbrăcate
Și încălțate
Cu târlici
De panglici.
În streașinile mele
Vrăbiile au adus perini și saltele.
Pisica bătrână
Și-a pus ciorapii de lână,
Și torcând pe neștiute
Din carâmbi și căpute
S-a-mbrăcat cu tricou
Cenușiu și nou.
Toată lumea se joacă
De-a un fir de promoroacă,
De-a țandăra, de-a cremenea,
Vrând să fie-asemenea.
Floarea nu mai vrea să dea
Și s-a făcut nuia.
Apa face minuni
Și soiuri de minciuni.
La jghiaburi, burlane și ciuturi:
Vergele, mărgele și ciucuri.
Melcul urduros
S-a făcut somnuros:
Dintr-un fel de pămânțel,
Pe care-l știe numai el,
Și cu un fel de meșteșug,
Și-a făcut un fel de belciug
Sfredelit, găurit, învârtit –
Și s-a zidit
Pe un an
Într-un fel de pantof, dintr-un fel de porțelan.
Toate taie, toate-nțeapă,
Din văzduh și apă,
Și presărat cu ghimpi mici
Pământul se ghemuie ca un arici.
— Vezi toate poeziile lui Tudor Arghezi —
— Vezi toate poeziile pentru copii —
— Vezi cele mai frumoase poezii de iarnă —
2 răspunsuri la “Iarna blajină, de Tudor Arghezi”
[…] Tudor Arghezi, din volumul „Abecedar” (1940). Poetul, față în față cu propria creație. Arghezi reia tema frumosului – „mărțișorului” – născut din mocirlă. Doar că, aici, tenta este autoironică, ușor șăgalnică. […]
[…] (Tudor Arghezi) […]