Categorii
Respect pentru poezie

Prima lux, de Octavian Goga

Prima lux, de Octavian Goga

— Vezi toate poeziile lui Octavian Goga —

Scurt comentariu: Octavian Goga, din volumul „Ne cheamă pământul” (1909). A fost publicată, inițial, în revista „Luceafărul” (1 octombrie 1908). „Prima lux”, în latinește, înseamnă „Cea dintâi lumină”.

Titlu este foarte sugestiv pentru întreg poemul: copilul care se rupe de căldura familiei, spre a merge la școală, la oraș. Trăirile sale sunt foarte puternice și sunt transpuse, la modul imaginativ, într-o „gură roșă de bălaur”.

Prima lux

Într-o duminecă de toamnă… vezi, ca prin vis mi-aduc aminte…
M-a sărutat cu lacrimi mama când mi-a-ncheiat la gât cămașa,
Zâmbind m-a mângâiat pe frunte și nuci mi-a dat din sân nănașa,
Şi tata m-a bătut pe umăr și m-a-ndemnat să fiu cuminte…

Şi parc-o văd cum sta bunica, plângând în colţu-i de năframă,
Când dascălul din sat și popa deodată ne-au venit în casă,
Şi cum roșisem de rușine când popa m-a chemat la masă
Şi mi-a vorbit de-nvăţătură și m-a cinstit c-un ban de-aramă!

M-am furișat sfios în tindă… Simţeam cum mă supune frica,
Îi ascultam de lângă vatră, dar nu le-nţelegeam cuvântul…
Vorbeau de bani… vorbeau de carte… de rodul slab ce-a dat pământul…
Şi nu mai știu… Cu capu-n poală, am adormit lângă bunica.

Şi vezi, atunci, în noaptea-aceea, m-a chinuit o arătare…
Părea că s-a deschis, departe, o gură roșă de bălaur,
S-apropia în drum o fiară cu solzi strălucitori de aur…
O deslușeam cum vine-n goană și crește mare, tot mai mare.

Eu în zadar fugeam pe câmpuri… În urma mea urla, spurcata,
Răsufletul grozav și negru puternic i-l simţeam în urmă…
Simţeam cum vrea să mă înghită, simţeam cum glasul mi se curmă,
Cu mâinile încrucișate sta fără de putere tata!

O mână m-a trezit din groază… venise mama să mă vadă,
Cu braţe moi și tremurate mi-a-ncolăcit atunci grumazul,
M-a îmbrăcat în haine albe, mi-a sărutat pripit obrazul,
Plângea când m-a urcat bunica sus, în căruţa din ogradă…

Şi s-a pornit căruţa-n noapte. În pietre scânteia potcoava,
Şi tata sta tăcut alături… Mi se părea o-nchipuire…
Şi somnul mă fura arare… Cu ochii grei de nedormire
Zăream în cale licuricii, cum luminau în șanţ otava.

Dar sus, la marginea pădurii, am tresărit din somn deodată…
Vedeam cu ochii mei aievea vedenia îngrozitoare;
O gură roșă de bălaur mi se părea aprinsul soare,
Şi-n fum îi clocotea întreagă spinarea largă, revărsată.

Strivit atunci de-nfiorare, m-am ghemuit la tata-n poală:
„Întoarce caii mai degrabă!… Nu vezi, bălaurul, mă-nghite?!“
Îmi tremura de groază trupul, ca pieptul paserei rănite,
Când tata mi-a răspuns pe gânduri: „Ne ducem în oraș, la școală!“

(Octavian Goga)

— Vezi toate poeziile lui Octavian Goga —

Mergi la prima pagină


Povești, basme și povestiri pentru copiiCele mai frumoase poezii de iarnă
Cele mai frumoase poezii de toamnă
Etimologie, origine, sens. 104 expresii și cuvinte explicate pe înțelesul tuturor (cu… umor)
Lumea scriitorilor. Povești, drame, iubiri, trădări în literatura română și nu numai

Poezie română clasică

Mihai
Eminescu
George
Coșbuc
Lucian
Blaga
George
Topîrceanu
Octavian
Goga
George
Bacovia
Tudor
Arghezi
Vasile
Alecsandri
Alexandru
Macedonski
Ion Luca
Caragiale
Cincinat
Pavelescu
Alexandru A. Philippide
Nichita
Stănescu
Ion
Minulescu
Marin
Sorescu
Magda
Isanos
Nicolae
Labiș
Anton
Pann
Adrian
Păunescu
Geo
Dumitrescu
Grigore
Vieru
Ion
Barbu
Otilia
Cazimir
Păstorel
Teodoreanu
Ion
Pillat
Alexandru
Vlahuță
Ștefan
Augustin Doinaș
Ana
Blandiana
Camil
Petrescu
Dimitrie
Bolintineanu
Proverbe romanesti explicatepoezii-de-andrei-pospai
Proverbe românești explicatePoezii de Andrei Pospai
Cele mai frumoase poezii
pentru copii
Cele mai frumoase poezii dedicate mamei

2 răspunsuri la “Prima lux, de Octavian Goga”