– Vezi toate poeziile lui Ștefan Octavian Iosif –
Ștefan Octavian Iosif, din volumul „Patriarhale” (1901). Un poem vesel, plin de „șterngărie”, scris la vârsta de 20 de ani. Nu se compară cu furtuna lui Nicolae Iorga…
Furtuna
A revenit albastrul mai!
Flori în grădină, flori pe plai
Și flori la pălărie!
Stau ca pe spini, stau ca pe foc!
E timpul numai bun de joc
Și bun de ștrengărie…
Grivei, tovarășul meu drag,
Nerăbdător așteaptă-n prag
S-azvârl în colț ghiozdanul…
I-e dor ca s-o pornim haihui:
Mă dau mai bine-n partea lui,
Că nu e mai tot anul!
O șterg de-acasă frumușel:
Grivei cu mine, eu cu el,
Și satu-n colb se-neacă…
Intrăm în codru, și Grivei
A-nnebunit de vesel ce-i:
Mă mușcă, sare, joacă…
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
Dă spaima-n vrăbii, latră-n vânt,
Își face mendrele; eu cânt,
Și codrul lin răsună…
Pe sus trec leneș nouri grei –
Noi nici nu ne gândim la ei,
Și doar aduc furtună!
Abia o creangă s-a mișcat,
Și-n freamăt lung, neașteptat,
Lumina-n zări se stânge…
Un roi de frunze joacă-n drum –
Tot codrul e-un vîrtej acum,
Și eu pornesc a plânge…
Alerg în jos, alerg în sus:
Am rătăcit, și urme nu-s
Oriîncotro m-aș duce!
Un fulger! – repede mă-nchin…
Ah, mii de duhuri negre vin
Și vor ca să m-apuce…
Cad în genunchi, prins de fior…
Răzbubuind din nor în nor,
Un trăsnet se descarcă!
Zic Tatăl nostru, și Grivei
Se uită țintă-n ochii mei:
Și el se roagă parcă…
Dar iată! cât ne-am închinat,
Un colț de cer s-a luminat,
Și codru-i plin de soare…
Ieșim voioși la câmp deschis
Și-mi pare că a fost un vis
Furtuna trecătoare!…
– Vezi toate poeziile lui Ștefan Octavian Iosif –
4 răspunsuri la “Furtuna, de Ștefan Octavian Iosif”
[…] Ștefan Octavian Iosif, din volumul „Patriarhale” (1901). […]
[…] Ștefan Octavian Iosif, din volumul „Patriarhale” (1901). O perspectivă sumbră asupra toamnei. Sentimentul acela pe care îl avem când zilele se micșorează, iar ploile par să nu se mai termine. […]
[…] (Ștefan Octavian Iosif) […]
[…] de altă parte – ca să rămânem în același registru meteorologic -, furtuna lui Ștefan Octavian Iosif pare doar o […]