
— Vezi toate poeziile lui Mihai Eminescu —
Mihai Eminescu, din volumul „Poesii” (1894). Melancolia unei zile de ploioase de toamnă.
În contrast, căldura căminului. Focul arde în sobă, împingând la visare…
Afară-i toamnă
Afară-i toamnă, frunză-mprăștiată,
Iar vântul zvârle-n geamuri grele picuri;
Și tu citești scrisori din roase plicuri
Și într-un ceas gândești la viața toată.
Pierzându-ți timpul tău cu dulci nimicuri,
N-ai vrea ca nime-n ușa ta să bată;
Dar și mai bine-i, când afară-i zloată,
Să stai visând la foc, de somn să picuri.
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
Și eu astfel mă uit din jeț pe gânduri,
Visez la basmul vechi al zânei Dochii;
În juru-mi ceața crește rânduri-rânduri;
Deodat-aud foșnirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de scânduri…
Iar mâni subțiri și reci mi-acopăr ochii.
— Vezi toate poeziile lui Mihai Eminescu —
2 răspunsuri la “Afară-i toamnă (sonet), de Mihai Eminescu”
[…] comentariu: Mihai Eminescu, o baladă minunată, scrisă în 1880 și publicată postum, în ediția Chendi, din 1902. Este […]
[…] (Mihai Eminescu) […]