Sergentul, de Vasile Alecsandri

— Vezi toate poeziile lui Vasile Alecsandri —

Vasile Alecsandri, din volumul „Ostașii noștri” (1878). Este, cumva, partea a doua a poemului „Peneș Curcanul”. De altfel, întreg volumul este dedicat Războiului de Independență din 1877.

Multă emoție au provocat acasă luptele de pe redutele turcești din nordul Bulgariei… De altfel, Alecsandri a scris poemul „la cald”, în decembrie 1877, la câteva zile după victoria de la Plevna.

Sergentul

Pe drumul de costișe ce duce la Vaslui
Venea un om, cu jale zicând în gândul lui:
– „Mai lungă-mi pare calea acum la-ntors acasă…
Aș vrea să zbor, și rana din pulpă nu mă lasă!“
Și bietul om, slab, palid, având sumanul rupt
Și o cămeșă ruptă bucăți pe dedesupt,
Pășea trăgând piciorul încet, dar pe-a lui față
Zbura ca o lumină de glorie măreață
Și-n ochii lui de vultur adânci, vioi și mari,
Treceau lucioase umbre de eroi legendari.
Opinca-i era spartă, căciula desfundată,
Dar fruntea lui de raze părea încoronată.
Calică-i era haina, dar străluceau pe ea
Și crucea „Sfântul Gheorghe“ ș-a „României Stea“.
Românul venea singur pe drumul plin de soare,
Când iată că aude fanfare sunătoare
Și vede nu departe în fața lui venind
Un corp de oaste mândră în aur strălucind.
Erau trei batalioane de garda-mpărătească
Mergând voios la Plevna cu dor s-o cucerească.
În frunte-i colonelul semeț, pe calu-i pag,
La bravii săi tovarăși privea ades cu drag,
Și inima în peptu-i bătea cu foc, deșteaptă,
Căci el visa, privindu-i, la lupta ce-i așteaptă.
Deodat’ el dă cu ochii de sarbedul român
Ce stase-n loc la umbră, sub un stejar bătrân,
Și mult se minunează, și nici că-i vine-a crede,
Când crucea „Sfântul Gheorghe“ pe sânul lui o vede.
S-oprește regimentul, iar bravul colonel
Se-nchină la drumețul, s-apropie de el
Și-i zice cu blândeță: – „De unde vii, străine?“
– „Vin tocmai de la Plevna.“ – „Cum e acolo?“ – „Bine.“
– „Dar aste decorații cum, cine ți le-au dat?“
– „Chiar domnitorul nostru ș-al vostru împărat.“
– „Dar pentru care fapte?“ – „Știu eu? … Cică drept plată
Că am luat eu steagul redutei… și pe dată
Cu el, străpunși de glonțuri, ne-am prăbușit în șanț …“
– „Dar ce rang ai, voinice?“ – „Am rang … de dorobanț!“
Atunce colonelul, dând mâna cu sergentul,
Se-ntoarce, dă un ordin … Pe loc, tot regimentul
Se-nșiră, poartă arma, salută cu onor
Românul care pleacă trâgând al lui picior.

(Vasile Alecsandri)

— Vezi toate poeziile lui Vasile Alecsandri —

Mergi la prima pagină

Povești, basme și povestiri pentru copii	Cele mai frumoase poezii de iarnă

Cele mai frumoase poezii de toamnă

Etimologie, origine, sens. 104 expresii și cuvinte explicate pe înțelesul tuturor (cu… umor)

Lumea scriitorilor. Povești, drame, iubiri, trădări în literatura română și nu numai

Poezie română clasică

Mihai Eminescu	George Coșbuc	Lucian Blaga
George Topîrceanu	Octavian Goga	George Bacovia
Tudor Arghezi	Vasile Alecsandri	Alexandru Macedonski
Ion Luca Caragiale	Cincinat Pavelescu	Alexandru A. Philippide
Nichita Stănescu	Ion Minulescu	Marin Sorescu
Magda Isanos	Nicolae Labiș	Anton Pann
Adrian Păunescu	Geo Dumitrescu	Grigore Vieru
Ion Barbu	Otilia Cazimir	Păstorel Teodoreanu
Ion Pillat	Alexandru Vlahuță	Ștefan Augustin Doinaș
Ana Blandiana	Camil Petrescu	Dimitrie Bolintineanu

Proverbe românești explicate	Poezii de Andrei Pospai

Cele mai frumoase poezii pentru copii	Cele mai frumoase poezii dedicate mamei