— Vezi toate poeziile lui Mihai Eminescu —
Mihai Eminescu, un poem din manuscrisul „Marta”. Este nedatat, dar eminescologii îl plasează în anul 1872.
Poezia pleacă de la „Ondina (2)”, mai precis de la versul „Liră spartă-n stânca lume”.
Titlul inițial a fost „Stânca Cassandrei”, schimbat apoi în „Cântul unei Cassandre”. Eminescu revine, însă, la câteva luni și poemul primește titlul final: „Cântecul lăutarului”.
Cântecul lăutarului
Ca povestea cea sărmană
Care nimeni n-o-a-nțeles,
Trec prin vremea tristă, vană,
Cum prin secoli un eres.
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
Sunt ca lira spartă-n stâncă,
Sunt ca glasul din pustii,
Sunt ca marea cea adâncă,
Sunt ca moartea între vii.
Dintre chinuri ce mă-neacă
Eu sorbeam mirul curat,
Cum o lebădă se pleacă
Bând din lacul înghețat.
Dar cu moartea cea adâncă
Azi eu schimb al vieții-mi gând,
Am fost vultur pe o stâncă,
Fire-aș cruce pe-un mormânt!
Care-i scopul vieții mele,
De ce gându-mi e proroc,
De ce știu ce-i scris în stele,
Când în van lumea o-nvoc.
Crucea-mi pară gânditoare,
Parca arz-a vieții-mi tort,
Căci prin neguri mormântare
Voi să văd fața-mi de mort.
Doar atunci când prin lumine
M-oi sui la Dumnezeu,
Veți gândi și voi la mine
Cum am fost în lume eu.
— Vezi toate poeziile lui Mihai Eminescu —
3 răspunsuri la “Cântecul lăutarului, de Mihai Eminescu”
[…] Câțiva ani mai târziu, Eminescu va rupe o bucată a poemului, pe care o va transforma în poezia „Cântecul lăutarului”. […]
[…] Mihai Eminescu, un poem nedatat, dar redactat, cel mai probabil, în anul 1870. Un text scris în amfibrahi juvenili, care apare în manuscrisul „Marta”. […]
[…] (Mihai Eminescu) […]