— Vezi toate poeziile lui Mihai Eminescu —
Mihai Eminescu, un poem scris în anul 1869, pe când „Luceafărul” avea 19 ani. E un zbucium sufletesc nemaipomenit. Eminescu schimbă perspectiva și răstoarnă conveniențele.
Lumina vine „fundul cel umed al mărei turbate”, în timp ce, pe cer, steaua trece „palidă”…
Când marea…
Când marea turbează de valuri împinsă
Și-și scutură coama de spume și vânt,
Când nori-alung ziua din lumea cea plânsă,
Când tunete cânt;
Atunci printre nouri, prin vânt și prin unde
O rază de aur se toarce ușor
Și-n fundul sălbatec al mărei pătrunde
Prin vânt și prin nor.
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
Ce caută raza din ceruri venită,
Din galbena steauă ce-aleargă prin cer,
Ce caută-n mare, în noaptea-i cernită
Und-razele pier?
În fundul cel umed al mărei turbate,
În lumea-i noptoasă, în sânu-i de-amar,
Lucește o steauă în piatră schimbată,
În mărgăritar.
E-amantul a stelei ce palidă trece
Și-aruncă prin nori a ei rază de nea,
E-amantul căzut dintre stele, ce rece
În mare murea.
— Vezi toate poeziile lui Mihai Eminescu —
2 răspunsuri la “Când marea…, de Mihai Eminescu”
[…] Mihai Eminescu, o poezie a adolescenței. Poemul face parte din caietul „Marta”, întocmit chiar de […]
[…] (Mihai Eminescu) […]