
— Vezi toate poeziile lui Tudor Arghezi —
Un mic comentariu: Tudor Arghezi, din volumul „Cuvinte potrivite” (1927). În tradiția creștină, „Buna Vestire” reprezintă momentul în care arhanghelul Gabriel o anunță pe fecioara Maria că îl va naște pe Iisus.
În poemul de mai jos avem de-a face tot cu o naștere: poetul își visează (i se „năzare”) mama înviind. Intrăm, încă de la început, într-o serie de metafore care exprimă nostalgia – și tristețea – pe care eul liric o resimte la amintirea mamei.
O poezie dureroasă, dar nu neapărat un strigăt de ajutor, cât o înșiruire de emoții speciale.
Buna vestire
Dragă mamă, dragă mamă,
Pânza iar mi se destramă,
Sufletul și-acum mă doare,
Trupul iar, în cingătoare,
Brațul mi se lenevește,
Fusul scapă dintre dește,
Firul răsucit, din furcă,
Mi se-nnoadă și se-ncurcă,
Acul floarea vrea s-o-nceapă
Și se-ntoarce și mă-nțeapă.
Dau s-aleg și dau să cos
Și-mi iese lucru pe dos.
Ochiul udă în neștire
Borangicul cel subțire.
Gîndurile mi-s amare
Ca izvoarele de sare.
În tot ce vreau și gândesc
Aiurind mă pomenesc.
Mamă dragă, mamă dragă,
Parcă-mi crește-n sân o fragă.
Am fost vinerea la schit:
M-am rugat și m-am smerit.
Ce să cred și ce să fac
Cu mine ca să mă-mpac ?
Mă simt pe la înnoptat
Ca un zarzăr scuturat,
Încleștat în rădăcină
De-o zvâcnire de rășină.
Și-uneori sunt ca o cracă,
Singură care se-apleacă,
Singură ce se frământă,
Singură plânge și cântă,
Singură se încovoaie
De un gând ascuns de ploaie,
Ca o pasăre în foi.
Dragă mamă, îmi năzare
Că din brâu, pe la-nserare,
Înviem și suntem doi.
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
— Vezi toate poeziile lui Tudor Arghezi —
2 răspunsuri la “Buna vestire, de Tudor Arghezi”
[…] Tudor Arghezi, din volumul „Cuvinte potrivite” (1927). „De-a v-ați-ascuns…”, adică de-a viața și de-a moartea. Nu este celebrul joc al copilăriei, ci unul la care va trebui să participăm, cândva, cu toții… […]
[…] (Tudor Arghezi) […]