Categorii
Respect pentru poezie

Cercul, de Camil Petrescu

Cercul, de Camil Petrescu

— Vezi toate poeziile lui Camil Petrescu —

Comentariu: Camil Petrescu, din volumul „Transcedentalia” (1931). Avem din nou o călătorie în lumea ideilor. Poetul ne trimite în metafizic printr-un portal, „dincolo de scări de apă”, spre „luna moartă” (și chiar așa și e, cel puțin din punct de vedere astronomic), așa cum Ion Barbu intra în „mântuit azur” prin oglindă (realitatea percepută invers).

Însă „înălțarea” în această lume nu este o stare, pentru că încercarea de a rămâne agățat de „toartă”, într-un soi de imponderabilitate, nu va ajuta mintea „să pătrundă zarea”.

Avem o serie de antinomii care sugerează necesitatea răsturnării percepției: „un mereu topit în oriunde”, „nicăieri pe nicicând îl ascunde”. La fel, mișcarea este „fără grabă și repaos”.

Să nu uităm că am ajuns în transcendent. Ce facem aici? E clar că nu trebuie să ne sprijinim pe rațiune, care este alterată. „Numai caută și nu gândi, e vis”, ne răspunde poetul.

La urma-urmelor, ce este transcendentul dacă nu o călătorie spirituală într-o lume imaterială, desupra (dar nu neapărat din punct de vedere fizic) unei realități pe care ne-am construit-o cu mijloace subiective? Sau, dacă doriți, un alt joc al semnelor de întrebare… Ne poate da transcendentul răspunsuri certe la întrebări existențiale? Sigur că nu! Doar religia pretinde că deține răspunsuri concrete și propovăduiește adevăruri absolute.

Și atunci? Ei bine, deși, la prima vedere, intrarea în transcendent este tot un exercițiu de căutare a adevărului, în fapt acestă călătorie este una de cercetare din alte perspective a contingentului. De revenire la primordial. Așa că „numai caută și nu gândi, e vis”…

Dar titlul? Cercul este o figură matematică perfectă, iar metafizic vorbind, punctul de plecare este și cel de întoarcere. Cu alte cuvinte, ne învârtim în același cerc al ideilor.

Cercul

Pe cărări spre luna moartă,
dincolo de scări de apă,
unde gândul – sol și grapă
neființa mai dezgroapă,
s-a oprit. Dar nu e toartă,
căci acolo – înălțarea
e-o cădere, o săgeată
ce se-ntoarce beată
fără să pătrundă zarea.

Stă-ntre spații și răscruci
caută în van, polare,
încotro vrei să te duci
nu e spor, ci arătare.

Melcul lumii, îl apasă
veșnicia matematic;
căci înalță-ades, ostatic,
snopi de ochi spre nesfârșit.

Privirea străbate latescentă stemă,
imens nebuloasa coasă
alburia neființei crizantemă.

Nu e decât un mereu topit în oriunde,
un nicăieri pe nicicând îl ascunde
Acolo inima gândului roiește-o plasă
de începuturi, altele, și timp, altoit.

Steaua nesfârșirii arde
ca un far și miliarde
îl răspund neîncetat.
Fără grabă și repaos
e mișcarea. Nici adaos
la ce-a fost ceasornic stat.
Aducând în tine totul
îți arată-acuma lotul
și-ți surâde ca un un gâde,
cu gingii piezișe, hâde:

E vartej amețitor nimic abrupt
nu-i oprire, sus e dedesubt,
numai caută și nu gândi, e vis
cercul lumii a rămas închis.

(Camil Petrescu)

— Vezi toate poeziile lui Camil Petrescu —

Mergi la prima pagină


Povești, basme și povestiri pentru copiiCele mai frumoase poezii de iarnă
Cele mai frumoase poezii de toamnă
Etimologie, origine, sens. 104 expresii și cuvinte explicate pe înțelesul tuturor (cu… umor)
Lumea scriitorilor. Povești, drame, iubiri, trădări în literatura română și nu numai

Poezie română clasică

Mihai
Eminescu
George
Coșbuc
Lucian
Blaga
George
Topîrceanu
Octavian
Goga
George
Bacovia
Tudor
Arghezi
Vasile
Alecsandri
Alexandru
Macedonski
Ion Luca
Caragiale
Cincinat
Pavelescu
Alexandru A. Philippide
Nichita
Stănescu
Ion
Minulescu
Marin
Sorescu
Magda
Isanos
Nicolae
Labiș
Anton
Pann
Adrian
Păunescu
Geo
Dumitrescu
Grigore
Vieru
Ion
Barbu
Otilia
Cazimir
Păstorel
Teodoreanu
Ion
Pillat
Alexandru
Vlahuță
Ștefan
Augustin Doinaș
Ana
Blandiana
Camil
Petrescu
Dimitrie
Bolintineanu
Proverbe romanesti explicatepoezii-de-andrei-pospai
Proverbe românești explicatePoezii de Andrei Pospai
Cele mai frumoase poezii
pentru copii
Cele mai frumoase poezii dedicate mamei

2 răspunsuri la “Cercul, de Camil Petrescu”