— Vezi toate poeziile lui Lucian Blaga —
Un scurt comentariu: Lucian Blaga, din volumul „Nebănuitele trepte” (1943). Un poem scris la maturitate, în care Blaga își plânge – cel mai probabil – mama, Ana, care a murit în 1933.
Se simțe tristețea care tânjește spre „alte foarte înalte poieni”, adică spre lumea de „dincolo”. Între muritori și cei plecați la ceruri stă „carul cel mare”, cu alte cuvine avem o lume de apoi localizată în plan cosmic.
Dar concluzia este cât se poate de rațională: „nici un semn nu străbate vămile”, ceea ce înseamnă că suntem incapabili să răzbim necunoscutul, să ne răspundem la întebările existențiale.
Pe multe drumuri
Pe multe drumuri, pe multe, se-ncearcă
gîndul spre tine. O, sfîrșitul acela de zi,
peste care căzură grabnice brume!
În grădina mea florile
spre alte foarte înalte poieni tînjind
mai invocă și acum
lumina ta fără de nume.
Unde dormi astăzi – nu știu. Nici un cîntec
nu te găsește. Astăzi
tu ești unde ești. Iar eu aici. Depărtarea
a pus între noi carul cel mare pe cer,
apele-n văi, focul în noapte pe dealuri,
și pe pămînt a pus anemone și patimi
cărora ziua nu le priește.
Ca o poartă s-a-nchis. Nici un semn nu străbate
vămile, vămile.
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
— Vezi toate poeziile lui Lucian Blaga —
2 răspunsuri la “Pe multe drumuri, de Lucian Blaga”
[…] comentariu: Lucian Blaga, din volumul „Lauda somnului” (1929). Aici, paradisul este însăși viața. Căci […]
[…] (Lucian Blaga) […]