
— Vezi toate poeziile lui George Topârceanu —
Un mic comentariu: Este o parodie a lui George Topârceanu la adresa lui Dimitrie Bolintineanu și-ale sale „Legende Istorice”. El atacă imperfecțiunile istorice și exagerările, ba chiar romanțările lui Bolintineanu. Topârceanu amestecă intenționat și aruncă fără milă în derizoriu poemele Moartea lui Mihai Viteazul și Muma lui Ștefan cel Mare.
Poezia de mai jos face parte din volumul „Parodii originale” (1916).
Mihai Vitezul și turcii
Oștile păgîne pasă la hotare.
Mihai-Vodă șade la o masă mare.
Căpitanii-n juru-i beau, se veselesc,
Când deodată-n sală intră-un sol turcesc.
– Padișahul nostru m-a trimis la tine
Să-i plătești tributul ce i se cuvine!…
Mihai-Vodă tace. Oaspeți, mare-mic,
Cu onor din teacă spedele-și ridic.
Luna varsă raze dulci și auroase,
Căpitanii-si scutur coamele pletoase.
Iat-acum se scoală Doamna-i tinerică
Rumenă, suavă ca o zambilică.
Sub hlamidă-i saltă rotungioru-i sân,
Crini și garofite pe-al ei chip se-ngân,
Părul pe-a ei frunte joacă grațios,
Ochii cu tristețe cat-acum în jos:
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
– Unde este timpul cel de altădată
Când Mihai Viteazul știa să se bată?
Cela ce-n primejdii stă și se gândeste
Inamicii țării jugu-i pregătește.
Pentru tron, mărire, dulcea-i soțioară
Gata-i să se ducă și-n locu-i să moară!
Doamne, tu ai dreptul s-o abandonezi,
Dar nu ai pe-acela plângând ca s-o vezi.
Du-te, mori in luptă, dulcele meu mire,
Că de nu esti vrednic, plec la mănăstire!
Atunci Mihai-Vodă se scoală deodată
Și spre sol întoarce fata-i gândurată:
– Mergi și spune celui care te-a trimis
Că Mihai Viteazul ochii n-a închis.
Au voiești pe țară biruri noi a pune?
Au vrei să iau pielea de pe Națiune?…
Padișahul vostru, fără de-ncongior
Vrea să nimicească p-acest brav popor.
Dar mai bine piară dacă i-a fost dat,
Decât cu rusine, mic si atârnat!
Și zicînd aceasta, ia o bardă-n mînă,
Iute strînge-n juru-i armia română
Și cu ea de-a valma, făr’ să zăbovească,
Sfarmă și respinge armia turcească.
Chiar și Sinan-Pașa, plin de umilinți,
A căzut în apă și-a pierdut doi dinți.
Iar Mihai Viteazul, după două ceasuri,
Naltă-o mănăstire și trei parastasuri!
— Vezi toate poeziile lui George Topârceanu —
Un răspuns la “Mihai Viteazul și turcii, de George Topârceanu”
[…] George Topârceanu, din volumul „Migdale amare” (1928). Cât de frumoasă poate fi metafora odăii unei fete, „acest muzeu de lucruri parfumate”… Și cât de ușor reușește maestrul să arunce totul într-un derizoiu care îți smulge – obligatoriu – cel puțin un zâmbet: „Cugetare. Amorul e un lucru foarte mare”. […]