— Vezi toate poeziile lui Marin Sorescu —
Marin Sorescu, din volumul „Descântoteca” (1976). Este poemul care explică întreg volumul. „Planeta nedescoperită” sau „spaţiul infinit” este femeia, pe care poetul a uitat s-o cânte și căreia îi este dator cu „o stare de spirit mai elevată”.
Intrăm într-o „limbă străină”, avem de-a face cu un descântec: iubirea!
În acest spaţiu infinit
Ţi-am rămas dator o stare de spirit
Mai elevată şi asta din cauza ta.
Nu că aş voi să-ţi reproşez ceva, dimpotrivă,
Ia-o drept compliment, adus frumuseţii tale
Care – s-o spun pe şleau – prosteşte.
Nu, nu pe purtător, ce te uiţi aşa la mine?
Pe spectator, pe mine în cazul tău, ori al meu,
Ah, logica şi poeţii de azi!
Sunt spectatorul dezlănţuirii tale de forţe astrale.
Planetă nedescoperită,
Și dintr-o dată am dat eu peste ea,
Eu care bănuiam că trebuie să mai existe ceva
În acest spaţiu infinit,
Dar totul s-a întâmplat pe neaşteptate,
Şi iată-mă spectatorul frumuseţii, buimac –
Şi oricât mă scrutam – ideile nicăieri!
Tocmai când voiam să fac şi eu pe firoscosul…
Şi-aşa ţi-am rămas dator o stare de spirit
Mai elevată, culmea e că nici acum n-o găsesc.
Unde am pus-o? Unde mi-o fi capul, doamne?
Îmi vine să vorbesc o limbă străină,
De pildă limba florilor,
Pe care le-am cules azi singur.
De fapt, nici eu nu înţeleg ce spun,
Totul îmi vine pe buze de-a gata,
Ca vorbele cu sensuri uitate
Dintr-un descântec ciudat, auzit de la o baba…
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
Vreau să-mi fac o descântotecă mare de dragoste…
Dă-mi şi tu o mâna de ajutor,
Pune placa, pune-ţi buzele,
Pielea feţii, coada ochilor la lucru,
Părul, dă-i drumul pe spate,
Fă aşa ca şi când ai mătura cu el totul,
Inclusiv pe mine,
Prăfuitul – nu vezi ce sentimental sunt?
Asta ca să faci vânt,
Foarte trebuincios în vrăji,
Joacă, fă-te frumoasă,
Fă ce ştii – n-o sa te învăţ eu.
Sunt într-o stare
Că am trecut în partea cealaltă,
Mai inspirat decât trebuia,
Nu ştiu dacă înţelegi,
Şi totul cântă în jur,
Tu eşti o vrăjitoare, eu zgripţuroiul
Cel călare pe-o coadă de mătura
Şi darnic în declaraţiile de dragoste.
— Vezi toate poeziile lui Marin Sorescu —
2 răspunsuri la “În acest spaţiu infinit, de Marin Sorescu”
[…] Marin Sorescu, din volumul „Decântoteca” (1976). Sigur, Sorescu a fost un inovator în poezie, iar în acest volum avem de-a face cu un joc al iubirii, cu un „descântec”. […]
[…] (Marin Sorescu) […]