— Vezi toate poeziile lui Mihai Eminescu —
Un mic comentariu: Mihai Eminescu, din volumul „Poesii” (1884). Avem un tablou eminescian pur: luna, codrul, sufletul, melancolia… O poezie fermecătoare și melancolică, dar și senzorială. Parcă se aude, de departe, cum sună „dulcele corn”.
Peste vârfuri
Peste vârfuri trece lună,
Codru-și bate frunza lin,
Dintre ramuri de arin
Melancolic cornul sună.
Mai departe, mai departe,
Mai încet, tot mai încet,
Sufletu-mi nemângâiet
Îndulcind cu dor de moarte.
De ce taci, când fermecată
Inima-mi spre tine-ntorn?
Mai suna-vei, dulce corn,
Pentru mine vreodată?
Video: Incredibila tinerețe a lui Brâncuși
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
— Vezi toate poeziile lui Mihai Eminescu —
2 răspunsuri la “Peste vârfuri, de Mihai Eminescu”
[…] comentariu: Mihai Eminescu, din volumul „Poesii” (1844). O iubire îngropată în „murmur de izvor”, o […]
[…] (Mihai Eminescu) […]