
— Vezi toate poeziile lui Nicolae Labiș —
Un comentariu: Nicolae Labiş, din volumul „Moartea căprioarei” (1964). Un poem scris la vârsta de 21 de ani, care începe cu o naștere mistică, într-un soi de revoltă a lumii, cu furtună și trăsnete.
Apoi, intrăm brusc într-o alegorie. „Fecioara pământului”, care aici e „brună”, – aluzie la celebra „La bruna”, o pictură veche cu Fecioara Maria și pruncul Iisus, descoperită pe muntele Carmina, Italia (vezi foto mai sus) – îl poartă prin lume într-o goană teribilă.
Poetul e conștient că are un destin și că e „menit să înving veșnicii și genună”. Geniul său poetic este „abur de vis și de boală”, iar asta îl poate „răpune”.
În final, el cere ajutorul divinității pentru a rămâne în acest galop creativ pe vecie. N-avea să se întâmple așa. Labiș a murit chiar în anul în care a scris poemul (1956).
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
Biografie
Știu eu, mama și-a zis că mă nasc într-o zodie bună;
Plinului pântec așa îi cânta într-o noapte cu lună.
Trăsnete reci de furtună vedea cum în zare detună.
Știu eu, mama și-a zis că mă nasc într-o zodie bună,
Ea mă vedea cum în șa voi sălta împreună
Cu îndrăzneața fecioară-a pământului, brună,
Și-n goană nebună vedea de pe-atunci cum răsună
Tropotul lung și mereu al galopului meu.
Știu eu, mama și-a zis că mă nasc într-o zodie bună,
Și că-s menit să înving veșnicii și genună.
Dar nu știa de pe-atunci că în mine-o să pună
Suflet prea grav și răsunet prea slab, că adună
Abur de vis și de boală ce-ar fi să răpună
Tropotul lung și mereu al galopului meu.
Iată-mă azi înarmat cu acele credinți,
Cu îndârjirea păstrată – cuțit între dinți –
Dar cu prea multă dorință să vii, să-mi alinți,
Brună fecioară a păcii adânci și cuminți,
Tropotul lung și mereu al galopului meu.
— Vezi toate poeziile lui Nicolae Labiș —
2 răspunsuri la “Biografie, de Nicolae Labiş”
[…] Nicolae Labiș, din volumul „Moartea căprioarei”. Vorbim de câmpia Bărăganului, care secole în șir a fost năpădită de ciulini. […]
[…] (Nicolae Labiș) […]