Categorii
Respect pentru poezie

Vântul, de Vasile Alecsandri

Vântul, de Vasile Alecsandri

— Vezi toate poeziile lui Vasile Alecsandri —

Un comentariu: Vasile Alecsandri, un poem din anul 1869, scris în perioada în care se „bardul” retrăsese la conacul său din Mircești și își atrăsese o altă poreclă: „pustnicul”. Aici avem de-a face cu personificarea vântului, care este „un copil zburdalnic, fără milă, nici mustrare”.

Forța naturii este devastatoare și cauzează daune de tot felul: „împinge-n rea furtună toate vasele pe mare”, „doboară stejari falnici”, „desfoaie blânde flori”… Totuși, există și o latură erotică în această „catastrofă”: printre „victime” se numără și „copile ce culeg laur de in”, cărora vântul le pricinuiește dezvelirea sânului. Poemul se încheie într-o notă umoristică, pentru că, deh!, „fetele se dau în vânt”…

Și „Vântul” lui George Coșbuc se ține de șotii, fiind un „răsfățat copil”. Dar acolo tema era o poveste de dragoste, iar vântul doar un pretext.

Vântul

Vântul e copil zburdalnic, fără milă, nici mustrare,
Care-mpinge-n rea furtună toate vasele pe mare,
Și, ca lupul dupa turme, se alungă după nori,
Și doboară stejari falnici și desfoaie blânde flori.

Vântul fură o scânteie și-n cirezi el o aruncă,
Privind cum se perde rodul unui an întreg de muncă,
Apoi merge la copile ce culeg laur de in
Și râzând le despletește, desmierdand albul lor sân.

În tuspatru părți a lumei turbat vântul se tot duce,
Ca păgânul pe mormânturi răsturnând creștina cruce,
Și de-a morilor blastemuri alungat, fuge nebun
Pintre tufe-nțepatoare și nuiele de alun.

Iar când el se-ntoarce-n codri, mama lui ce-l tot bocește
Zile-ntregi îl scaldă-n lapte și de răni îl lecuiește …
– „Nu mai plânge, măiculiță! zice el, așa cum sunt,
Când sărut ochii lor veseli, se dau fetele în vânt!”

(Vasile Alecsandri)

— Vezi toate poeziile lui Vasile Alecsandri —

Mergi la prima pagină


Povești, basme și povestiri pentru copiiCele mai frumoase poezii de iarnă
Cele mai frumoase poezii de toamnă
Etimologie, origine, sens. 104 expresii și cuvinte explicate pe înțelesul tuturor (cu… umor)
Lumea scriitorilor. Povești, drame, iubiri, trădări în literatura română și nu numai

Poezie română clasică

Mihai
Eminescu
George
Coșbuc
Lucian
Blaga
George
Topîrceanu
Octavian
Goga
George
Bacovia
Tudor
Arghezi
Vasile
Alecsandri
Alexandru
Macedonski
Ion Luca
Caragiale
Cincinat
Pavelescu
Alexandru A. Philippide
Nichita
Stănescu
Ion
Minulescu
Marin
Sorescu
Magda
Isanos
Nicolae
Labiș
Anton
Pann
Adrian
Păunescu
Geo
Dumitrescu
Grigore
Vieru
Ion
Barbu
Otilia
Cazimir
Păstorel
Teodoreanu
Ion
Pillat
Alexandru
Vlahuță
Ștefan
Augustin Doinaș
Ana
Blandiana
Camil
Petrescu
Dimitrie
Bolintineanu
Proverbe romanesti explicatepoezii-de-andrei-pospai
Proverbe românești explicatePoezii de Andrei Pospai
Cele mai frumoase poezii
pentru copii
Cele mai frumoase poezii dedicate mamei

3 răspunsuri la “Vântul, de Vasile Alecsandri”

[…] Vasile Alecsandri, din volumul „Pasteluri” (1868). Un poem luminos, semnatic vorbind: „se aprinde”, „lumină”, „strălucește”. Totul mustește de bucurie și optimism. Cosașii sunt veseli, iar căpițele lasă în urmă un câmp „verde ca o apă luminoasă”. Poemul se încheie vesel, cu un strop de umor săgalnic. […]