— Vezi toate poeziile lui Nichita Stănescu —
Un scurt comentariu: Nichita Stănescu, din volumul „În dulcele stil clasic” (1970). Despre copilul „oprit în poză şi-nrămat” în poza îngălbenită de timp, posibil un dialog cu el însuși într-un arc de timp. Dincolo de idealurile copilăriei a mai rămas un curcubeu. Creația. Care este îngropată, adânc, „dincolo de pământ”, sub „potcoava” care sugerează norocul propriului talent.
Galben copil, oprit în poză
Galben copil, oprit în poză şi-nrămat
fără suflare şi dormind,
ţi-aş spune-un basm adevărat
călare pe un cal murind.
Cine a tras în calul meu?
Cu ce săgeată, cu ce floare?
Beau apă azi din curcubeu,
el singur nu mă mai doare.
Căutaţi-mă pe sub potcoava lui,
săpaţi întruna şi adânc
poate-o s-ajungeţi voi întâi
dincolo de pământ.
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
— Vezi toate poeziile lui Nichita Stănescu —
2 răspunsuri la “Galben copil, oprit în poză, de Nichita Stănescu”
[…] comentariu: Nichita Stănescu, din volumul „Necuvintele”. Iar cheia acestui poem este tocmai un […]
[…] (Nichita Stănescu) […]