Concertul în luncă, de Vasile Alecsandri

— Vezi toate poeziile lui Vasile Alecsandri —

Comentariu: Vasile Alecsandri, din volumul „Pasteluri”. Este vorba, desigur, despre lunca din Mircești, acolo unde a copilărit și, apoi, și-a trăit Alecsandri ultimii ani. Un poem scris cu un har extraordinar. Un vârf al măiestriei poetice!

Alecsandri privește natura din perspectivă populară. El creează un tablou muzical în care introduce un adevărat catalog popular de plante și vietăți, fiecare cu specificul ei.

Totul este într-o mișcare perpetuă, animată de vervă. De altfel, și limbajul poetic este profund popular. Sunt folosiți termeni precum „dor” și „jale” tocmai pentru a înfrumuseța tabloul: „Și duioase turturele cu dor lung, cu jale lungă”.

Avem contraste de culori și efecte de lumină („luciri de lună”, „roi de flăcări”, „văpaie albăstruie”). În final, parcă obosit de intensitatea lirică, poetul curmă brusc tonul și îl aduce la nivel de umor familiar, umanizând întregul peisaj: „Macul singur, roș la față, doarme, dus pe ceea lume!”

Concertul în luncă

În poiana tăinuită, unde zbor luciri de lună,
Floarea oaspeților Luncii cu grăbire se adună,
Ca s-asculte-o cântăreață revenită-n primăvară
Din străinătatea neagră, unde-i viața mult amară.

Roi de flăcări ușurele, lucioli* scânteitoare
Trec în aer, stau lipite de luminărele-n floare**
Răspândind prin crengi, prin tufe, o văpaie albăstrie
Ce mărește-n miezul nopții dalba luncii feerie.

Iată, vin pe rând, păreche, și pătrund cole-n poiană
Bujorelul vioi, rumen, cu năltuța odoleană,
Frățiori și romănițe care se ațin la drumuri,
Clopoței și măzărele, îmbătate de parfumuri.

Iată frageda sulcină, stelișoare, blânde nalbe,
Urmărind pe busuiocul iubitor de sânuri albe.
Dediței și garofițe, pârguite-n foc de soare,
Toporași ce se închină gingașelor lăcrimioare.

Vine cimbrul de la câmpuri cu fetica de la vie,
Nufărul din baltă vine întristat, fără soție,
Și cât el apare galben, oacheșele viorele
Se retrag de el departe, râzând vesel între ele.

În poiană mai vin încă elegante floricele,
Unele-n condurii doamnei și-n rochiți de rândunele,
Altele purtând în frunte, înșirate pe o rază,
Picături de rouă dulce care-n umbră scânteiază.

Ele merg, s-adună-n grupe, se feresc de buruiene
Și privesc sosind prin aer zburători cu mândre pene,
Dumbrăvenci, ganguri de aur ce au cuiburi de matasă,
Ciocârlii, oaspeți de soare, rândunele,-oaspeți de casă.

Mierle vii șuierătoare, cucul plin de îngâmfare,
Gaița ce imitează orice sunete bizare,
Stigleți, presuri, macalendri ce prin tufe se alungă
Și duioase turturele cu dor lung, cu jale lungă.

Iată, vin și gândăceii în hlamide smălțuite;
Iată grieri, iată fluturi cu-aripioare pudruite,
Și culbeci care fac coarne purtându-și casa-n-spinare…
La ivirea lor poiana clocotește-n hohot mare.

Iată-n urmă și albine aducând în gură miere…
Zburătorii gustă-n grabă dulcele rod cu plăcere,
Apoi sorb limpidea rouă din a florilor potire
Șoptind florilor în taină blânde șoapte de iubire.

Dar, tăcere!… Sus pe-un frasin un lin freamăt se aude!…
Toți rămân în așteptare. Cântăreața-ncet prelude.
Vântul tace, frunza deasă stă în aer neclintită…
Sub o pânză de lumină lunca pare adormită.

În a nopții liniștire o divină melodie
Ca suflarea unui geniu pintre frunze-alin adie,
Și tot crește mai sonoră, mai plăcută, mai frumoasă,
Pân’ ce umple-ntreaga luncă de-o vibrare-armonioasă.

Gânditoare și tăcută luna-n cale-i se oprește,
Sufletul cu voluptate în estaz adânc plutește
Și se pare că s-aude prin a raiului cântare
Pe-ale îngerilor harpe lunecând mărgăritare.

E privighetoarea dulce care spune cu uimire
Tainele inimii sale, visul ei de fericire…
Lumea-ntreagă stă pătrunsă de-al ei cântic fără nume…
Macul singur, roș la față, doarme, dus pe ceea lume!

(Vasile Alecsandri)

*lucioli – licurici

**luminărele-n floare sunt florile numite „luminărica-Domnului”. Acestea au numeroase proprietăți terapeutice:

• demulcenta (datorita policolozidelor);
• expectorante ( datorita saponozidelor);
• antiinflamatoare;
• anticatarale;
• analgezice ( datorita iridoidelor);
• sudorifice;
• diuretice (datorita flavonului).

— Vezi toate poeziile lui Vasile Alecsandri —

Mergi la prima pagină

Povești, basme și povestiri pentru copii	Cele mai frumoase poezii de iarnă

Cele mai frumoase poezii de toamnă

Etimologie, origine, sens. 104 expresii și cuvinte explicate pe înțelesul tuturor (cu… umor)

Lumea scriitorilor. Povești, drame, iubiri, trădări în literatura română și nu numai

Poezie română clasică

Mihai Eminescu	George Coșbuc	Lucian Blaga
George Topîrceanu	Octavian Goga	George Bacovia
Tudor Arghezi	Vasile Alecsandri	Alexandru Macedonski
Ion Luca Caragiale	Cincinat Pavelescu	Alexandru A. Philippide
Nichita Stănescu	Ion Minulescu	Marin Sorescu
Magda Isanos	Nicolae Labiș	Anton Pann
Adrian Păunescu	Geo Dumitrescu	Grigore Vieru
Ion Barbu	Otilia Cazimir	Păstorel Teodoreanu
Ion Pillat	Alexandru Vlahuță	Ștefan Augustin Doinaș
Ana Blandiana	Camil Petrescu	Dimitrie Bolintineanu

Proverbe românești explicate	Poezii de Andrei Pospai

Cele mai frumoase poezii pentru copii	Cele mai frumoase poezii dedicate mamei