— Vezi toate poeziile Magdei Isanos —
Magda Isanos, un poem aproape vizual, din volumul „Poezii” (1943). Ploaia de primăvară acoperă, gradual și miraculos, toată preajma. Iar sub „copitele” Cavalerului – ce metaforă frumoasă! -, care se transformă într-un crin, totul revine la viață.
Cavalerul
Ploaia de prămăvară, singură,
cu suliță şi cu chivără,
a trecut prin pădure la pas,
pe calul ei verde.
În glumă împlinind minunile,
mugurii pocneau ca alunele,
şi-atingându-i haina şi părul,
înflorea măceşul şi mărul.
Cu platoşă strălucind şi cu pene
deasupra coifului său, alene,
cumpănindu-se şi visând războaie,
trecea tânăra ploaie.
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
Gorunii spuneau: „Făt-Frumos,
dă-te de pe calul tău jos.
Aici doarme pajura şi balaurul,
strălucind la soare ca aurul.”
Sub copite, sub potcoave mici,
se trezeau popoare de furnici.
Un melc mare auzea din casă
iarba cum creşte grasă.
Se făcea senin, mai senin.
Cavalerul pălea ca un crin.
Nu i se vedea coiful, nici fața.
Îl fura soarele, ceața.
Calul cădea în genunchi şi cădea
sulița, în vârf cu o stea.
Numai steagul în zare se vede,
pentru cine nu crede.
— Vezi toate poeziile Magdei Isanos —
2 răspunsuri la “Cavalerul, de Magda Isanos”
[…] Magda Isanos, din volumul „Poezii” (1943). O viziune duală asupra lumii: primăvara și dimineața care sărută ferestrele; pe de altă parte avem tunuri, umbre, război, ceartă, morminte. […]
[…] (Magda Isanos) […]