
— Vezi toate poeziile lui Dimitrie Bolintineanu —
Dimitrie Bolintineanu, din volumul „Florile Bosforului” (1870). Un poem aluvionar, scris în exilul din 1848. Este despre iubirea ideală, „o tânără părere”, în fapt o închipuire stârnită de singurătatea care-l cuprinsese pe poet în cei 11 ani în care nu i-a fost permisă intrarea în țară. Există încă două poeme „Singurătate” în literatura română: unul scris de Mihai Eminescu, altul de Iulia Hașdeu.
Singurătatea
În nopti d-amăraciune, în zile de plăcere,
De când în umbra vieții, strein, mă rătăcesc,
Văzut-am pretutindeni o tânără părere,
Frumoasă, ideală, cu chipul fecioresc.
Divina-i frumusețe pe privitori îmbată
Ca dulcile dorințe ce prin suspine trec,
Cosița-i e umbroasă și fruntea-i e curată;
Dar palidă-i e fața și lacrimile-o-nec!
Când ea mi se arată prin seri de desfătare,
O văd plecându-și capul pe mâna sa visând,
În locuri singuratici fantasma dulce-apare,
În sărbători voioase ea vine lacrimând.
Adesea pleacă fruntea pe fruntea-mi abătută,
În sânul ei vărs lacrimi și mă răpesc de-amor!
Atât e de frumoasă, poetică, plăcută
Când lacrimile mele pe față-i se strecor!
Voi ce de fericire vă bate sânul foarte,
D-amorul ei cel tânăr, o, frații mei, fugiți!
În sufletele noastre amoru-i poartă moarte.
Când ați iubit pe dânsa, mai mult nu mai iubiți.
Eu am iubit această divină frumusețe
Și de atuncea lumea mereu o părăsesc;
Pe sânul ei se stinse frumoasa-mi tinerețe,
Singurătatea este fantasma ce iubesc.
— Vezi toate poeziile lui Dimitrie Bolintineanu —
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
2 răspunsuri la “Singurătatea, de Dimitrie Bolintineanu”
[…] Dimitrie Bolintineanu, din volumul Reverii (1855). Este o elegie plină de lirism. Să nu uităm că scriitorul a fost exilat între anii 1848 și 1859, pentru că tipărise gazeta revoluționară „Poporul suveran”. A fost unul dintre „pașoptiștii„ cei mai activi. La acea vreme, mai multe părți din teritoriul național se aflau sub ocupație străină. În poemul de mai jos, Bolintineanu nu dorește nimic pentru el, ci numai libertatea și fericirea nației sale („Nu voi, nu pot a-ți cere nimica pentru mine”). […]
[…] (Dimitrie Bolintineanu) […]