
— Vezi toate poeziile lui Tudor Arghezi —
Un mic comentariu: Tudor Arghezi, poemul care închide volumul „Cuvinte potrivite” (1927).
Creația provine dintr-un sacrificiu poetic dulce, din „scama tristeților mele”, căci poetul este o interfață a „genelor lui Dumnezeu”. Dar de unde inceritudinea? Desigur, din nesiguranța originii operei sale: „Gândul meu al cui gând este?”. La urma-urmelor, poetul doar își consemnează trăirile, este un fel de observator al propriilor stări sufletești. Da, dar și acestea sunt subiective, influențate sau chiar determinate.
Incertitudine
Îmi atârnă la fereastră
Iarba cerului, albastră,
Din care, pe mii de fire,
Curg luceferii-n neştire.
Sufletul, ca un burete,
Prinde lacrimile-ncete
Ale stelelor, pe rând,
Sticlind alb şi tremurând.
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
Scama tristeţelor mele
Se-ncurcă noaptea cu ele,
Genele lui Dumnezeu
Cad în călimărul meu.
Deschid cartea: cartea geme.
Caut vremea: nu e vreme.
Aş cânta: nu cânt şi sunt
Parc-aş fi şi nu mai sunt.
Gândul meu al cui gând este?
În ce gând, în ce poveste,
Îmi aduc aminte, poate,
Că făcui parte din toate?
Scriu aci, uituc, plecat,
Ascultând glasul ciudat
Al mlaştinii şi livezii.
Şi semnez: Tudor Arghezi.
— Vezi toate poeziile lui Tudor Arghezi —
2 răspunsuri la “Incertitudine, de Tudor Arghezi”
[…] Tudor Arghezi, din „Versuri de seară” (1935). Tema poeziei nu este nouă la Arghezi: urâtul […]
[…] (Tudor Arghezi) […]