Categorii
Respect pentru poezie

Fel de sfârşit, de Nichita Stănescu

Fel de sfârşit, de Nichita Stănescu

— Vezi toate poeziile lui Nichita Stănescu —

Comentariu: Nichita Stănescu, din volumul „În dulcele stil clasic” (1970). Aici, „adevărata mână” este rațiunea. Pe de altă parte, „punctul” este starea lucrurilor atinse de inteligență. Iar lucrurile trebuiesc lăsate așa cum ne sunt date, nicicum trecute prin filtrul gândirii, ci văzute așa cum sunt, fără interpretare, fără ca sensul lor inițial să fie alterat. Alminteri, rolul lor în univers se sfârșește.

Fel de sfârşit

Adevarata mână n-o întind.
Nu ating cu ea decât cuvintele.
Altfel
copacul atins, de mirare s-ar trage în sine însuşi,
cum se trage în sine însuşi cornul de melc
şi ar deveni un punct.
Nu ating scaunul.
S-ar trage în sine însuşi
şi ar deveni un punct.
Nici prietenii nu mi-i ating.
Nici soarele, nici stelele, nici luna.
Nu ating nimic.
Deşi urăsc punctul, Doamne,
locuiesc într-un punct.

(Nichita Stănescu)

— Vezi toate poeziile lui Nichita Stănescu —

Înapoi la prima pagină


Povești, basme și povestiri pentru copiiCele mai frumoase poezii de iarnă
Cele mai frumoase poezii de toamnă
Etimologie, origine, sens. 104 expresii și cuvinte explicate pe înțelesul tuturor (cu… umor)
Lumea scriitorilor. Povești, drame, iubiri, trădări în literatura română și nu numai

Poezie română clasică

Mihai
Eminescu
George
Coșbuc
Lucian
Blaga
George
Topîrceanu
Octavian
Goga
George
Bacovia
Tudor
Arghezi
Vasile
Alecsandri
Alexandru
Macedonski
Ion Luca
Caragiale
Cincinat
Pavelescu
Alexandru A. Philippide
Nichita
Stănescu
Ion
Minulescu
Marin
Sorescu
Magda
Isanos
Nicolae
Labiș
Anton
Pann
Adrian
Păunescu
Geo
Dumitrescu
Grigore
Vieru
Ion
Barbu
Otilia
Cazimir
Păstorel
Teodoreanu
Ion
Pillat
Alexandru
Vlahuță
Ștefan
Augustin Doinaș
Ana
Blandiana
Camil
Petrescu
Dimitrie
Bolintineanu
Proverbe romanesti explicatepoezii-de-andrei-pospai
Proverbe românești explicatePoezii de Andrei Pospai
Cele mai frumoase poezii
pentru copii
Cele mai frumoase poezii dedicate mamei

2 răspunsuri la “Fel de sfârşit, de Nichita Stănescu”