— Vezi toate poeziile lui Nichita Stănescu —
Comentariu: Nichita Stănescu, din volumul „În dulcele stil clasic” (1970). Aici, „adevărata mână” este rațiunea. Pe de altă parte, „punctul” este starea lucrurilor atinse de inteligență. Iar lucrurile trebuiesc lăsate așa cum ne sunt date, nicicum trecute prin filtrul gândirii, ci văzute așa cum sunt, fără interpretare, fără ca sensul lor inițial să fie alterat. Alminteri, rolul lor în univers se sfârșește.
Fel de sfârşit
Adevarata mână n-o întind.
Nu ating cu ea decât cuvintele.
Altfel
copacul atins, de mirare s-ar trage în sine însuşi,
cum se trage în sine însuşi cornul de melc
şi ar deveni un punct.
Nu ating scaunul.
S-ar trage în sine însuşi
şi ar deveni un punct.
Nici prietenii nu mi-i ating.
Nici soarele, nici stelele, nici luna.
Nu ating nimic.
Deşi urăsc punctul, Doamne,
locuiesc într-un punct.
— Vezi toate poeziile lui Nichita Stănescu —
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
2 răspunsuri la “Fel de sfârşit, de Nichita Stănescu”
[…] mic comentariu: Nichita Stănescu, din volumul „În dulcele stil clasic” (1970). Aici, poetul e cu privirea spre cerul […]
[…] (Nichita Stănescu) […]