
— Vezi toate poeziile lui Mihai Eminescu —
Mihai Eminescu, din volumul „Poesii” (1884) Un poem senzorial, plin de candoare. Izvorul tremură pe prund, iar iubirea este fragilă, curată și, în același timp, ingenuă. Nu lipsesc florile de tei, care binecuvântează dragostea celor doi tineri.
Dorința
Vino-n codru la izvorul
Care tremură pe prund,
Unde prispa cea de brazde
Crengi plecate o ascund.
Și în brațele-mi întinse
Să alergi, pe piept să-mi cazi,
Să-ți desprind din creștet vălul,
Să-l ridic de pe obraz.
Pe genunchii mei ședea-vei,
Vom fi singuri-singurei,
Iar în păr, înfiorate,
Or să-ți cadă flori de tei.
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
Fruntea albă-n părul galben
Pe-al meu braț încet s-o culci,
Lăsând pradă gurii mele
Ale tale buze dulci…
Vom visa un vis ferice,
Îngâna-ne-vor c-un cânt
Singuratice izvoare,
Blânda batere de vânt;
Adormind de armonia
Codrului bătut de gînduri…
Flori de tei deasupra noastră
Or să cadă rânduri-rânduri.
— Vezi toate poeziile lui Mihai Eminescu —
2 răspunsuri la “Dorința, de Mihai Eminescu”
[…] în original: „Cu mâne zilele-ți adaogi…”. Ca un mic comentariu: Mihai Eminescu, un poem din volumul „Poesii” (1884). Este despre ciclicitatea vieții, care se […]
[…] (Mihai Eminescu) […]