— Vezi toate poveștile din „Lumea scriitorilor” —
Viața lui Alexandru Macedonski (1854-1920) poate fi ea însăși un subiect de roman. Sclipitor și recalcitrant în același timp, „maestrul” s-a distins prin două volume de poezii excepționale: „Poema rondelurilor” și „Excelsior”. Însă existența sa a fost marcată de un episod aproape neverosimil. ÎnFelȘiChip vă prezintă, „mai de vale” (cum zicea Eminescu), episodul epigramei pe care Macedonski ar fi scris-o în perioada în care „Luceafărul” poeziei române a dat primele semne de „oboseală” mintală.
Alexandru Macedonski era un boem. Își prăpăpdise averea în lungi călătorii în Franța și Belgia (1871), unde plecase cu scopul de a deveni un mare poet. La Paris crease, într-un luxos apartament, împodobit cu numeroase scoarțe oltenești și artistice, un cerc literar. Acesta era frecventat de poeții francezi ai vremii.
Întors în țară aproape falit, Alexandru Macedonski lansa, la 20 ianuarie 1881, revista „Literatorul”, la care au debutat mulți dintre poeții noștri cunoscuți: Duiliu Zamfirescu, Traian Demetrescu, Gala Galaction și chiar Tudor Arghezi.
Deviza revistei era: control de stil și libertate de idei. Era foarte răspândită și crease un adevărat curent artistic. Dar „Literatorul” avea să piară după numai doi ani în furtuna provocată de scandalul epigramei contra lui Eminescu. Epigrama a apărut neiscălită, iar Macedonski nu și-a însușit-o niciodată. Cu toate acestea, ea coincidea cu perioada în care „Luceafărul” poeziei române începuse să-și piardă sănătatea mintală.
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
Un boier moldovean, Grigore Ventura, cunoscut polemist în epocă, a fost cel care a pornit o campanie denigratoare neomenească împotriva lui Macedonski.
Epigrama a apărut la mijlocul revistei de 120 de pagini, ca un simplu joc de redacție, însă este clar că nu a putut fi introdusă peste noapte la pagina 60. Astfel, timp de 12 ani, Macedonski n-a avut voie să publice niciun rând de apărare sau de lămurire. Iată versurile:
„Un X… pretins poet-acum
S-a dus pe cel mai jalnic drum…
L-aș plânge dacă-n balamuc
Destinul lui n-ar fi mai bun,
Căci până ieri a fost năuc
Și nu e azi decât nebun.”
Nu mai avea nici mobile, nici cărți, nici haine
Începând de a doua zi, viața lui Macedonki s-a schimbat radical. Poetul a fost considerat moralmente mort. Prietenul său, Cincinat Pavelescu, povestește: „Revistele au început să-l insulte zilnic. Prietenii l-au părăsit. Colaboratorii au migrat. Mizeria l-a copleșit. Ani de zile a trăit în lipsurile cele mai groaznice. Nu mai avea nici mobile, nici cărți, nici haine, nici servitori. Când năluca lui palidă și slăbănoagă se zărea pe la colțurile străzilor laterale, inspira o milă amestecată cu spaimă. Când lipsa îl chinuia prea crud, maestrul scria scrisori pline de elocință și le trimitea, solicitând împrumuturi, când prințului Sturdza, când lui Florin Costinescu, fost ministru de finanțe, când mătușii sale, doamna Smaranda Bucșan”.
S-a împrumutat de la cizmarul din Dealul Spirii
Situația în care ajunsese l-a împins pe Macedonski la gesturi umilitoare. Povestește tot Cincinat Pavelescu: „Odată s-a împrumutat, cu doi napoleoni, la cizmarul polonez din Dealul Spirii, D. Ștefan, care revenise a patra oară să-i ceară o datorie veche de doi ani. Acesta făcuse cizmele generalului Macedonski (n.n. – tatăl poetului) pe când acesta era adjutant al lui Cuza și asistase la botezul poetului. Cizmarul a fost atât de înduioșat de situația lui Macedonski, încât a scos batista și și-a șters ochii, după care i-a dat cei doi napoleoni agonisiți după alergături obositoare. S-a înclinat adânc și i-a sărutat mâna maestrului”.
Literatorul își reia apariția după 1885, dar sporadic. După 10 ani, Macedonski publică senzaționalul volum „Excelsior”, care se vinde în peste 13.000 de exemplare, un adevărat record pentru acea vreme.
Eminescu și Macedonski au fost împăcați de istorie, iar astăzi stau, braț la braț, pe frontispiciul poeziei române clasice.
(Andrei Pospai)
— Vezi toate poveștile din „Lumea scriitorilor” —
2 răspunsuri la “O epigramă despre Eminescu i-a distrus viața lui Macedonski: “Mizeria l-a copleșit. Ani de zile a trăit în lipsuri groaznice””
[…] în revista „Literatorul”, în 1881. ÎnFelȘiChip a scris pe larg despre acest episod unic în literatura română. Macedonski era, însă, convins că istoria îl va repune în drepturi. Și a avut dreptate. Dar […]
[…] biblic. Aici, poetul își deplânge soarta, în fapt momentul care i-a marcat întreaga viață: epigrama pe care a scris-o, în 1881, contra lui Eminescu, în revista „Literatorul” (Asupra mea se năpustiră… / Onoarea mea o nimiciră […]