
— Vezi toate poeziile din literatura universală —
Comentariu: Aici avem de-a face, din nou, cu obsesia lui William Shakespeare vizavi de tinerii care își irosesc viața și nu procreează. Frumusețea și inteligența trebuie transmise mai departe. Poetul blamează egoismul celor care sunt interesați de câștigurile materiale și care, în fapt, nu lasă nimic în urma lor.
Sonetul 4
Frumos nesăbuit, copil căzut
În patimi egoiste, moştenirea
De ce ţi-o risipeşti? Un împrumut
E tot ce dă, şi doar vremelnic, Firea.
De ce întreci în cheltuieli măsura
Şi iroseşti în patimi ce ţi-e dat?
Avut nemăsurat e picătura:
Nimic nu e etern, nu eşti bogat.
Te zăvorăşti, spre-a te-mplini în reci
Îmbrăţişări: în tine se-amăgeşte
Un eu pervers… Ce laşi atunci când pleci
Moştenitorilor? Nimic, fireşte:
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
Lumina ta se stinge în pământ
Cu tine-odat’, în ultimul cuvânt.
Varianta în limba engleză:
Unthrifty loveliness, why dost thou spend
Upon thy self thy beauty’s legacy?
Nature’s bequest gives nothing, but doth lend,
And being frank she lends to those are free:
Then, beauteous niggard, why dost thou abuse
The bounteous largess given thee to give?
Profitless usurer, why dost thou use
So great a sum of sums, yet canst not live?
For having traffic with thy self alone,
Thou of thy self thy sweet self dost deceive:
Then how when nature calls thee to be gone,
What acceptable audit canst thou leave?
Thy unused beauty must be tombed with thee,
Which, used, lives th’ executor to be.
— Vezi toate poeziile din literatura universală —
Un răspuns la “Sonetul 4 (bilingv), de William Shakespeare”
[…] (William Shakespeare) […]