
— Vezi toate poeziile lui Tudor Arghezi —
Comentariu: Tudor Arghezi, din volumul „Cuvinte potrivite” (1927). Aici avem un motiv des întâlnit în poezia argheziană: moștenirea culturală ca premisă pentru evoluție. Semnatica este și ea una specifică poetului (sfintele oseminte, treptele, statuile, sicriele). Dar „tăcerea vocile și le-a pierdut”, forța creatoare pare stinsă. Totuși, „câteodată, totul se deșteaptă”, iar veacurile încep să-și „arate temelia”. Cu alte cuvinte, inspirația poetului, aflat pe ultima treaptă, își are izvorul în geniul străbunilor.
Arheologie
Sufletul meu își mai aduce-aminte,
Și-acum și nencetat, de ce-a trecut,
De un trecut ce mi-e necunoscut,
Dar ale cărui sfinte oseminte
S-au așezat în mine făr’ să știu,
Cum nici pământul știe pe-ale lui,
În care dorm statui lângă statui
Și-i zăvorât sicriu lângă sicriu.
Un murmur nentrerupt, de epitefe,
Cari mai străine, care mai sonore.
Prin aer, timpu-i despărțit de ore,
Ca de mireasma lor niște garoafe.
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
Tăcerea vocile și le-a pierdut,
Care-o făceau pe vremuri să răsune.
Aud țărâna doar a vocilor străbune,
Cum se desface, cum s-a desfăcut.
Și, câteodată, totul se deșteaptă,
Ca-ntr-o furtună mare ca tăria
Și-arată veacurile temelia.
Eu priveghez pe ultima lor treaptă.
— Vezi toate poeziile lui Tudor Arghezi —
2 răspunsuri la “Arheologie, de Tudor Arghezi”
[…] mic comentariu: Tudor Arghezi, din volumul „Cuvinte potrivite” (1927). Avem de-a face cu o despărțire – cum […]
[…] (Tudor Arghezi) […]