Frumoasa și urâta, de Anton Pann

– Vezi toate fabulele lui Anton Pann –

Anton Pann, din „Fabule și istorioare” (1842). Păi, până la urmă, cum o fi bine: să-ți iei nevastă frumoasă sau urâtă? Uite că nu e bine nicicum!

Frumoasa și urâta

Doi flăcăi vrând să se-nsoare,
Şezând odată la soare,
Ca prieteni împreună
Sfătuia cu vorbă bună.
Unul începu să zică:
– „Eu o să iau frumușică,
Fie și de tot săracă,
Numai, cum zisei, să-mi placă.
Celalt zise: – „Ba, frăție,
Eu voi s-aibă bogăție.
Apoi cât de slută fie,
Şi urâtă ca stafie,
Că cu banii eu pot face
În lume orice îmi place…
Şi fiind, cum zic, urâtă,
N-o să am grijă atâtă
Că alții o să o-ndrăgească,
Şi s-o tem să nu iubească.
Dar nevasta cea frumoasă
E ca boala lipicioasă:
Orcine cum o zărește,
Pe loc de ea să rănește,
Şi bărbatul ei, firește,
Tot cu frica-n sân trăiește.
Şi de o muscă s-o teme,
N-are ticnă nici o vreme.
Căci, d-ar fi cât de cinstită,
Curând dă peste ispită,
Că tinerii nu au treabă,
Umblă pe drumuri degeabă
Şi oriunde văd frumoase,
Cu nurițe, drăgăstoase,
Încep curte să le facă,
Mai des pe aci să treacă.
Dau bani, pun câte o babă
Meșteră la așa treabă
Ş-o momește cu cuvinte
Până o scoate din minte,
Apoi atuncea trăiește,
Or mergi de te prăpădește.“
Celalt îi taie cuvântul:
– „Ba, dacă e rău pământul,
Se fac pe dânsul scăieții
Şi să încurcă băieții.
Dar când e bun din natură,
Dă rod pe semănătură.
Cum am zice bunăoară
După vorba tutelară:
Poama nu cade-n grădină
Departe d-a ei tulpină.
Așadar ei să-nsurară
Şi precum au zis luară:
Unul grasă și lăptoasă,
Iar cel’lalt numai frumoasă.
Deci să întovăroșiră
Şi după negoț ieșiră.
Umblară mai mult d-o lună
Şi să-ntoarseră-mpreună.
Dar mergînd l-ale lor case,
Precum bine înserase,
Cel cu nevasta frumoasă
O găsi cu alt la masă.
– „Așa ! așa, nevestică !“
A început el să-i zică,
Streinul fugind îndată,
El începu să o bată
Şi să o ispovedească,
După legea mojicească.
Iar ea să îndrepta:
– „Frate! Stai să-ți spui,
Nu mă mai bate.
Că la această pricină
Mama Vișa e de vină,
Ea niște bani îmi aduse
Şi în capul meu să puse,
Cu vorbe și cu momire,
Până mă scoase din fire
Zicînd : «Dă ce ești neroadă?
A iubi acum e moadă,
Bărbatul tău îl știi bine
Că e sărac ca și tine,
Munciți de azi pînă mîine,
Să trăiți numai c-o pîine,
Că mai mult nu puteți scoate,
Să-mpliniți lipsele toate.
Ia fă numai socoteală
Cu a casii cheltuială,
Acești bani cu muncă bună
Nu-i câștigați într-o lună,
Şi de ce să-i lași din mînă ?
Că nu ești vro bătrînă.
Şi mai vîrtos de-o culcare
Bărbatul pagubă n-are,
Ci aduci dobîndă-n casă
Ca să aveți cînd vă pasă.»
Şi cu asfel de cuvinte,
Cum zic, mă scoase din minte.“
După ce să mai certară,
În sfîrșit să împăcară.
Cel cu cea urâtă iară
Mergînd tot într-acea seară,
Cu alt în pat o găsește,
După cum nu trebuiește.
Degrab’ la ușă apucă
Şi nu-l lasă să se ducă,
Îi dă una, îl pâlmuiește
Ş-îl întreabă omenește :
– „Bine, zice, mă băiete,
Nu mai sunt în lume fete,
Şi umbli după neveste ?
Spune-mi, bune sunt aceste ?“
Streinul cade îndată
Şi să roagă să nu-l bată,
C-adevărul îi va spune.
Numai să-i dea iertăciune.
– „Eu, îi zise, jupînele,
Vai de păcatele mele !
Nu m-aș fi-ncurcat cu dînsa,
Dar pricina e dintr-însa :
Că o cămașe-mi trimise
Şi că îmi dă bani îmi zise ;
Mi s-a pus în ochi ca zgaiba,
Lua-o-r să o ia la naiba !
Până când iată, acuma,
Că s-a-nfundat toată gluma.“
El iar îl mai pălmuiește
Şi afară-l îmbrîncește.
Apoi să puse cu bâta
A judeca pe urâta.
Şi isprăvind astă treabă,
Merge la cel’lalt, întreabă,
Zicînd: – „Frate, mie-mi pasă,
Dar tu cum găsiși acasă ?“
– „Ei ! zice, a mea câștigă,
Scoate bani de mămăligă.“
Cel’lalt zise : – „Nu e bine,
Rău se aude de mine.
Că a mea precum plătește
Crez că-n grab’ mă sărăcește”.

(Anton Pann)

– Vezi toate fabulele lui Anton Pann –

Înapoi la prima pagină

Povești, basme și povestiri pentru copii	Cele mai frumoase poezii de iarnă

Cele mai frumoase poezii de toamnă

Etimologie, origine, sens. 104 expresii și cuvinte explicate pe înțelesul tuturor (cu… umor)

Lumea scriitorilor. Povești, drame, iubiri, trădări în literatura română și nu numai

Poezie română clasică

Mihai Eminescu	George Coșbuc	Lucian Blaga
George Topîrceanu	Octavian Goga	George Bacovia
Tudor Arghezi	Vasile Alecsandri	Alexandru Macedonski
Ion Luca Caragiale	Cincinat Pavelescu	Alexandru A. Philippide
Nichita Stănescu	Ion Minulescu	Marin Sorescu
Magda Isanos	Nicolae Labiș	Anton Pann
Adrian Păunescu	Geo Dumitrescu	Grigore Vieru
Ion Barbu	Otilia Cazimir	Păstorel Teodoreanu
Ion Pillat	Alexandru Vlahuță	Ștefan Augustin Doinaș
Ana Blandiana	Camil Petrescu	Dimitrie Bolintineanu

Proverbe românești explicate	Poezii de Andrei Pospai

Cele mai frumoase poezii pentru copii	Cele mai frumoase poezii dedicate mamei